Vocea multiplă a poporului: Cântecul credincioasei Chunhyang

Tra­dus din fran­ceză

Tre­buie luat ti­tlul ad lit­te­ram: Cân­te­cul lui Chun­hyang (Chunhyangga)¹Forme res­pin­se:
Le Dit de Chun­hyang (Zi­ce­rea lui Chun­hyang).
Ch’u­n-hyang ka.
Choon Hyang Ga.
Čchunhjangga. es­te, mai în­tâi de toa­te, un cân­tec. Pen­tru a-i în­țe­lege esen­ța, în­chi­deți ochii și ima­gi­na­ți-vă o scenă goa­lă, pe care se află un cân­tă­reț cu evan­tai și un to­bo­șar. Acest duo este su­fi­cient pen­tru a în­tru­chipa pansori, acea artă au­ten­tică co­re­eană pe care Serge Ka­ganski o si­tu­e­ază „la răs­cru­cea tea­tru­lui, a ope­rei, a per­for­man­ței, a gos­pe­lu­lui și a two-man-show-ului“. Toba ră­sună și vo­cea ră­gu­șită se avân­tă, rit­mată de evan­ta­iul care se des­chide și se în­chide cu o poc­ni­tură seacă ce dă mă­su­ra. Pur­tat de val, pu­bli­cul re­ac­țio­ne­ază la uni­son, ase­me­nea „unui cor bap­tist“, în­tr-o co­mu­niune in­tensă care atinge tran­sa.

Năs­cut așa­dar pe sce­nă, acest cân­tec li­ric s-a trans­for­mat în po­ves­tire și a că­lă­to­rit, pur­tat de tra­di­ția ora­lă. De-a lun­gul se­co­le­lor, o mi­ri­adă de au­tori ano­nimi l-au îm­bo­gă­țit, adă­u­gân­du-i alte po­vești des­pre in­spec­tori re­gali și iu­biri in­ter­zi­se. Din această ma­te­rie vie au ajuns să se se­di­men­te­ze, strat după strat, texte fi­xa­te, edi­ții li­te­rare de re­fe­rin­ță, din­tre care cele mai ce­le­bre sunt Po­ves­tea lui Chun­hyang (Chunhyangjeon)²Forme res­pin­se:
His­to­ire de Tchoun Hyang (Po­ves­tea lui Tchoun Hyang).
His­to­ire de Tchyoun hyang (Po­ves­tea lui Tchyoun hyang).
His­to­ire de Tchu­n-hyang (Po­ves­tea lui Tchu­n-hyang).
Tchoun-Hyang-Djun.
Tchyoun hyang tjyen.
Tchu­n-Hyang Chòn.
Tchu­n-hyang djǒn.
Ch’unhyangdyǒn.
Ch’unhyangjǒn.
Choon Hyang Jun.
Choon-hyang-chon.
Choon Hyang Jon.
Chun-hyang-jon.
Ch’u­n-hyang Chǒn.
Chun-hyang-chun.
Chun-chyang-chun.
Czhu­n-hiang dzon.
Čchunhjangdžǒn., sau edi­ția gyeongpan, și Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang (Ye­ol­nyeo Chun­hyang Su­je­olga)³Forme res­pin­se:
L’His­to­ire de la con­stance de Chun­hyang, femme fi­dèle (Po­ves­tea con­stan­ței lui Chun­hyang, fe­meie cre­din­cioasă).
Yo­l-nyo Ch’u­n-hyang Su-jeol Ga.
Ye­ol­nye Chun­hyang Su­je­olga.
Yeollyeo-Chunhyang-Sujeolga., sau edi­ția wanpan.

Idila de primăvară

In­triga po­ves­tește iu­bi­rea din­tre Chun­hyang („Pri­mă­vară par­fu­ma­tă“), fiica unei foste cur­te­za­ne, și Mong-ryong („Vis de dra­go­n“)⁴În anu­mite sur­se, mai de­grabă de­cât prin pre­nu­mele său Mong-ryong, eroul este de­sem­nat sub ape­la­ti­vul Yi Do­rye­ong. Această formă amal­ga­me­ază pa­tro­ni­mul său Yi și ti­tlul res­pec­tuos doryeong dat fi­u­lui ne­că­să­to­rit al unui no­bil. În re­a­li­ta­te, ea în­seamnă sim­plu „tâ­nă­rul domn Yi, tâ­nă­rul Yi“.
Forme res­pin­se:
Ye Toh Ryung.
I-Toreng.
Ri To ryeng.
Lee Do­ryong., fiul unui no­bil gu­ver­na­tor. La Nam­won, în pro­vin­cia Je­ol­la, în mo­men­tul în care flo­rile în­cep să în­flo­re­as­că, tâ­nă­rul căr­tu­rar pă­ră­sește bi­bli­o­teca pa­ternă pen­tru a se plimba în aer li­ber. Aco­lo, o ză­rește pe Chun­hyang le­gă­nân­du-se pe un lea­găn. Această primă în­tâl­nire este pic­tată cu de­li­ca­te­țea ce­lor mai fine stam­pe:

„Ea apucă fu­nia cu mâi­nile ei de­li­ca­te, urcă pe scân­dură și se avân­tă. […] Frun­zele co­pa­ci­lor îi acom­pa­niau miș­ca­rea de du-te-vi­no. Ro­șul fus­tei ei forma o pată fe­ri­cită pe ver­dele îm­pre­ju­ri­mi­lor. […] Vă­zută din fa­ță, era rân­du­nica ce se aruncă pen­tru a prinde din zbor o pe­tală de floare de pier­sic care alu­necă spre pământ. Din spa­te, pă­rea un flu­ture mul­ti­co­lor care se în­de­păr­tează în că­u­ta­rea pe­re­chii sa­le.“

Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang), trad. din co­re­eană de Choi Mi­kyung și Je­an-Noël Ju­t­tet, Ca­de­il­han: Zul­ma, 1999; re­ed. Pa­ris; Ve­u­les-les-Ro­ses: Zul­ma, col. „Z/a“, 2025.

Iu­bi­rea, ful­ge­ră­toare și ime­di­ată, îl de­ter­mină pe tâ­nă­rul no­bil să sfi­deze con­ven­ți­i­le. El se duce la ea noap­tea. Odată tre­cut pra­gul ca­me­rei, această fată a po­po­ru­lui se do­ve­dește nu mai pu­țin edu­cată și ra­fi­nată de­cât el: pri­vi­rea ră­tă­cește peste po­eme scrise de mâna ei, atâr­nate de­a­su­pra me­sei de lu­cru, peste ca­li­gra­fii, peste pic­turi. În acest de­cor, în­dră­gos­ti­ții își schimbă ju­ră­min­te­le, pe­ce­tlu­ind o uniune pe care o păs­tre­ază încă se­cre­tă, se­pa­rați cum sunt prin naș­tere și ave­re.

Încercarea constanței

În acest timp, ta­tăl lui Mong-ryong este re­che­mat la Hanyang (Se­ul); tâ­nă­rul tre­buie să-l ur­meze pen­tru a-și ter­mina stu­di­ile și a trece exa­me­nele man­da­ri­na­le. El lasă în urmă o so­ție în­dră­gos­tită și cre­din­cioasă ca­re, nouă Pe­ne­lopă aș­tep­tând în­toar­ce­rea lui Uli­se, jură să ono­reze un „ju­rământ de o mie de ori mai pre­țios de­cât au­rul, de o mie de ori mai fru­mos de­cât ja­dul“.

Drama se leagă odată cu so­si­rea unui suc­ce­sor la pos­tul de gu­ver­na­tor, Byun Ha­k-do, om desfrâ­nat și bru­tal. Au­zind de fru­mu­se­țea lui Chun­hyang, el cere ca aceasta să-i fie pusă în sluj­bă. Ape­lul kisaeng-e­lor este de o tru­cu­lență ra­be­lai­si­a­nă, unde de­fi­lează nume evo­ca­toa­re, pre­cum Domni­șoara „Ceață mis­te­ri­oa­să“, „Floare de cais“ sau „Zâna râu­lui“. Doar Chun­hyang lip­sește de la apel. Tâ­râtă în fața ti­ra­nu­lui, ea în­drăz­nește să-i țină piept, ar­gu­men­tând că o fe­meie vir­tu­oasă nu poate servi doi so­ți, fie ea și de con­di­ție umi­lă:

„Vir­tu­tea, fi­de­li­ta­tea au ele oare vreo le­gă­tură cu ran­gul so­ci­al?“

Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang), trad. din co­re­eană de Choi Mi­kyung și Je­an-Noël Ju­t­tet, Ca­de­il­han: Zul­ma, 1999; re­ed. Pa­ris; Ve­u­les-les-Ro­ses: Zul­ma, col. „Z/a“, 2025.

Pen­tru această in­so­len­ță, ea este su­pusă su­pli­ci­u­lui. Fi­e­care lo­vi­tură de bici care se abate asu­pra ei de­vine oca­zia unui cân­tec de re­zis­ten­ță, o li­ta­nie du­re­roasă în care își re­a­firmă lo­ia­li­ta­tea. „Chiar dacă sunt ucisă de zece mii de ori“, pro­clamă ea, „iu­bi­rea care lo­cu­iește în inima mea, iu­bi­rea care leagă cele șase mii de ar­ti­cu­la­ții ale tru­pu­lui meu, această iu­bire nu se va schim­ba.“

Nu voi spune ni­mic des­pre dez­no­dământ, în afară de fap­tul că este fe­ri­cit.

Revanșa inimilor împotriva rigurilor arbitrarului

Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang îm­bră­ți­șe­ază în­tre­aga scară so­ci­ală a Ve­chiu­lui Re­gim, de la cel mai înalt rang pen­tru Mong-ryong la cel mai de jos pen­tru Chun­hyang. Suc­ce­sul său se da­to­re­ază fap­tu­lui că „în­drăz­nea să vor­be­ască tare des­pre iu­bire în această țară unde ti­ne­rele inimi se su­fo­cau sub au­to­ri­tate“ și unde că­să­to­ria, afa­cere de ra­țiu­ne, se trata cu ră­ceală fără ca ei să aibă cu­vânt de spus. Această re­ven­di­care in­timă se dub­lează de o de­nun­țare po­li­tică a abu­zu­ri­lor și a co­rup­ției care pre­va­lau prin­tre con­du­că­tori.

De­si­gur, o măr­tu­ri­sesc, po­ves­ti­rea su­feră une­ori de pe urma di­ver­se­lor adă­u­giri pe care le-a sus­ci­tat; Bu­l­le­tin cri­ti­que du li­vre en français (Bu­le­ti­nul cri­tic al căr­ții în fran­ceză) re­levă „câ­teva in­co­e­ren­țe, jus­ti­fi­cări stân­ga­ce, […] nai­vi­tate și afec­tări sen­ti­men­tale“. To­tuși, ase­me­nea unei sco­ici care res­ti­tuie mur­mu­rul ocea­nu­lui, ea con­ser­vă, sub toate aces­tea, „un mur­mur și ca un vast zum­zet surd: ma­rea voce in­fi­nită și mul­ti­plă“ a po­e­ți­lor po­po­ru­lui care cântă în jur⁵Pen­tru a-l cita pe Hippo­lyte Taine și ma­gis­trala sa Phi­lo­sophie de l’art (Fi­lo­zo­fia ar­tei).. Su­fle­tul lor vi­brant, sen­ti­men­tele lor bune și pure au fă­cut ca această operă să treacă prin se­co­le; ele o mai vi­vi­fică și as­tăzi, la ma­rele fes­ti­val de la Nam­won, unde ri­va­li­ze­ază cei mai buni myeongchang (ma­eș­tri cân­tă­re­ți). Lee Me­e-Je­ong re­la­tează că unii din­tre ei se exer­cită cu atâta ar­doare „pen­tru a da vo­cii lor per­fec­țiu­nea ex­pre­si­vi­tă­ții în­cât ajung să scuipe sânge“. De­loc za­dar­nic, sa­cri­fi­ciul lor este sa­lu­tat de pu­bli­cul care se ri­dică să apla­u­de, cu la­crimi în ochi. Și „aceste la­crimi ale spec­ta­to­ri­lor con­tem­po­rani sunt la fel de emo­țio­nante ca ne­ca­zu­rile și re­gă­si­rile în­dră­gos­ti­ți­lor din fic­țiune“.

Pentru a merge mai departe

În jurul lui Le Chant de la fidèle Chunhyang (Cântecul credincioasei Chunhyang)

Citate

„국가에 대경사로 태평과를 보이실 제 서책을 품에 품고 장중에 들어가 좌우를 둘러보니 억조창생 허다 선비 일시에 숙배한다. 어악풍류 소리에 앵무새가 춤을 춘다. 대제학 택출하여 어제를 내리시니 도승지 모셔 내어 홍장 위에 걸어놓으니 글제에 하였으되, “춘당춘색고금동“이라 두렷이 걸었거늘“

열녀 춘향 수절가 pe Wi­ki­so­urce 한국어, [on­li­ne], con­sul­tat la 25 sep­tem­brie 2022.

„Un con­curs spe­cial de ac­ces la func­ția pu­blică ur­mând a fi or­ga­ni­zat cu oca­zia unei oa­re­care săr­bă­to­ri­ri, el de­cise să se pre­zin­te. Când, cu căr­țile sale chi­ne­zești sub braț, ajunse în in­cinta aca­de­mi­ei, văzu de jur îm­pre­jur o mul­țime imensă de oa­meni din po­por și de căr­tu­rari. Toți fă­cură o re­ve­rență adâncă când Ma­jes­ta­tea Sa re­gele apă­ru. Pa­pa­ga­lii zbu­rau în rit­mul unei ex­qu­i­site mu­zici ae­rie­ne. Ma­jes­ta­tea Sa îl in­vită pe de­ca­nul Aca­de­miei de be­le-arte să pro­pună un su­biect, iar pri­mul se­cre­tar îl co­pie pe o ban­de­rolă pe care o ex­puse pri­vi­ri­lor con­cu­ren­ți­lor. Tre­buia să com­pună pe te­ma: „La pa­vi­li­o­nul Pri­mă­ve­rii⁶Sau mai de­grabă „la­cul Pri­mă­ve­rii“ (Chundang, 春塘) și vasta es­plan­adă care îl do­mi­na, unde aveau loc exa­me­nele în ca­pi­ta­lă., cu­loa­rea pri­mă­ve­rii este ace­eași as­tăzi ca odi­ni­oa­ră“.“

Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang), trad. din co­re­eană de Choi Mi­kyung și Je­an-Noël Ju­t­tet, Ca­de­il­han: Zul­ma, 1999; re­ed. Pa­ris; Ve­u­les-les-Ro­ses: Zul­ma, col. „Z/a“, 2025.

„În­tr-o zi, în sfâr­șit, află că re­gele Co­reei fi­xase exa­me­nele pen­tru po­imâi­ne.“

Prin­temps par­fumé : ro­man (Pri­mă­vara par­fu­ma­tă: ro­man), trad. din co­re­eană de J.-H. Ros­ny, cu co­lab. lui Hong Chon­g-u, Pa­ris: E. Den­tu, col. „Pe­tite col­lec­tion Gu­il­lau­me“, 1892; re­ed. sub ti­tlul Le Prin­temps par­fumé ; suivi du Bois sec re­fle­uri (Pri­mă­vara par­fu­ma­tă; ur­mat de Lem­nul us­cat în­flo­rit din nou), sub dir. lui Ben­ja­min Jo­i­nau (pref. An­thony de Taizé [An Son­ja­e]), Pa­ris: L’A­te­lier des Ca­hi­ers, col. „Se­on­bi“, 2017.

„Veni o zi când nu mai avea de­cât o sin­gură probă de tre­cut.“

„L’A­mour de I-To­reng et de la jo­lie Tchu­n-Hyang : ro­man“ („Iu­bi­rea lui I-To­reng și a fru­moa­sei Tchu­n-Hyang: ro­man“), trad. in­di­rectă din fran­ceză de Ano­nim, după cea a lui J.-H. Ros­ny, La Re­vue des re­vues, vol. 14, 1895, p. 60-68, 144-150, 233-238 și 327-332.

Descărcări

Înregistrări sonore

• Lec­tură par­ți­ală din Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang) de Yun Yen­nie, în tra­du­ce­rea lui Choi Mi­kyung și Je­an-Noël Ju­t­tet. (KBS WORLD Ra­di­o).
• Yun Yen­nie des­pre Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang). (KBS WORLD Ra­di­o).

Opere tipărite

• Ex­tras din Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang) în tra­du­ce­rea lui Choi Mi­kyung și Je­an-Noël Ju­t­tet (2025). (Édi­tions Zul­ma).
• Tra­du­ce­rea lui Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang) de J.-H. Ros­ny, cu co­la­bo­ra­rea lui Hong Chon­g-u (1892). (Yoto Yo­to­v).
• Tra­du­ce­rea lui Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang) de J.-H. Ros­ny, cu co­la­bo­ra­rea lui Hong Chon­g-u (1892), co­pie. (Go­o­gle Căr­ți).
• Tra­du­ce­rea lui Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang) de J.-H. Ros­ny, cu co­la­bo­ra­rea lui Hong Chon­g-u (1892), co­pie 2. (Go­o­gle Căr­ți).
• Tra­du­ce­rea lui Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang) de J.-H. Ros­ny, cu co­la­bo­ra­rea lui Hong Chon­g-u (ed. elec­tro­ni­că). (Wi­ki­so­ur­ce).
• Tra­du­ce­rea lui Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang) de J.-H. Ros­ny, cu co­la­bo­ra­rea lui Hong Chon­g-u (ed. elec­tro­nică bis). (한국문학 디지털도서관).
• Tra­du­cere in­di­rectă a lui Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang) de Ano­nim, după cea a lui J.-H. Rosny (1895). (Go­o­gle Căr­ți).
• Tra­du­cere in­di­rectă a lui Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang) de Ano­nim, după cea a lui J.-H. Rosny (1895), co­pie. (Go­o­gle Căr­ți).
• Tra­du­cere in­di­rectă a lui Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang (Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang) de Ano­nim, după cea a lui J.-H. Rosny (1895), co­pie 2. (Go­o­gle Căr­ți).

Bibliografie

• Cam­bon, Pier­re, M’Gha­ri, Yo­u­nès și Ma­u­rus, Pa­trick, Dic­tion­naire his­to­ri­que et cul­tu­rel des Co­rée(s) (Dic­țio­nar is­to­ric și cul­tu­ral al Co­re­e­lor), Pa­ris: El­lip­ses, 2024.
• Cas­ta-Ro­saz, Fa­bien­ne, „A­mo­urs mythi­ques : Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang“ („Iu­biri mi­ti­ce: Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang“), La Vie, 17 iu­nie 1999. (Édi­tions Zul­ma).
• „Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang“ („Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyan­g“), Bu­l­le­tin cri­ti­que du li­vre en français (Bu­le­ti­nul cri­tic al căr­ții în fran­ceză), nr. 611-612, au­gus­t-sep­tem­brie 1999, no­tița nr. 180634. (Édi­tions Zul­ma).
• Co­u­rant, Ma­u­ri­ce, Bi­bli­o­graphie co­réenne : ta­bleau lit­téraire de la Co­rée, con­te­nant la no­men­cla­ture des ou­vra­ges pu­bliés dans ce pays jus­qu’en 1890 (Bi­bli­o­gra­fie co­re­ea­nă: ta­blou li­te­rar al Co­re­ei, con­ținând no­men­cla­tura ope­re­lor pu­bli­cate în această țară până în 1890), t. I, Pa­ris: E. Le­ro­ux, col. „Pu­bli­ca­tions de l’École des lan­gues orien­ta­les vi­van­tes. 3^e séri­e“, 1894. (Bi­bli­othèque na­tio­nale de France (BnF)).
• Ka­ganski, Ser­ge, „S­plen­de­urs et misères d’une co­ur­ti­sane : Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang“ („S­plen­dori și mi­ze­rii ale unei cur­te­za­ne: Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang“), Les In­roc­kup­ti­bles, 21 no­iem­brie 2000. (Édi­tions Zul­ma).
• Lar­cher, Jérô­me, „Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang d’Im Kwon-taek : tra­gédie mu­si­ca­le“ („Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang de Im Kwon-ta­ek: tra­ge­die mu­zi­ca­lă­“), Ca­hi­ers du cinéma, nr. 551, no­iem­brie 2000, p. 83-85.
• Lee, Me­e-Je­ong, Le Pansori : un art ly­ri­que co­réen (Panso­ri: o artă li­rică co­re­eană), cu co­lab. lui Frédéric Ve­il­lon, Pa­ris: Mai­son­ne­uve & La­ro­se, 2002.
• Li, Long Tsi, „Lit­téra­ture co­réen­ne“ („Li­te­ra­tura co­re­ea­nă“) în His­to­ire des lit­téra­tu­res. I, Lit­téra­tu­res an­cien­nes, orien­ta­les et ora­les (Is­to­ria li­te­ra­tu­ri­lor. I, Li­te­ra­turi an­ti­ce, orien­tale și orale), pu­bl. sub dir. lui Ray­mond Qu­e­neau, Pa­ris: Gal­li­mard, col. „En­cy­clo­pédie de la Pléia­de“, 1955, p. 1305-1317.
• Ro­se, Sean Ja­mes, „Une légende co­réenne : Le Chant de la fi­dèle Chun­hyang“ („O le­gendă co­re­ea­nă: Cân­te­cul cre­din­cioa­sei Chun­hyang“), Lire, iu­nie 1999. (Édi­tions Zul­ma).