Aurul sikhilor: Fastul și universalitatea Granth-ului

Tra­dus din fran­ceză • ro­mână (ro­u­main)

Unul din­tre la­cu­rile sfinte ale In­diei este „la­cul ne­mu­ri­rii“ (Am­rita Sa­ra), la Am­rit­sar¹Forme res­pin­se:
« Mare d’im­mor­ta­lité » (Balta ne­mu­ri­rii).
« Étang de l’im­mor­ta­lité » (Ia­zul ne­mu­ri­rii).
« Bas­sin de l’im­mor­ta­lité » (Ba­zi­nul ne­mu­ri­rii).
« Bas­sin du bre­u­vage de l’im­mor­ta­lité » (Ba­zi­nul bă­u­tu­rii ne­mu­ri­rii).
« Bas­sin du nec­tar » (Ba­zi­nul nec­ta­ru­lui).
« Lac du nec­tar » (La­cul nec­ta­ru­lui).
« Ex­cel­lente am­bro­i­sie » (Ex­ce­lentă am­bro­zi­e).
Am­rita Sa­ras.
Umrita-sara.
Umritsar.
Umritsir.
Umretsir.
Amretsir.
Amritsir.
Umbritsir.
Amritsur.
Umritsur.
Umritzer.
Umbritzir.
Amretseyr., unde bate inima cre­din­ței sik­he. Ori­cine ajunge acolo este pur­tat de o mul­țime umană cu mi­resme de flori și tămâie și ajunge îm­pre­ună cu ea în fața unei mi­nu­nă­ții: un tem­plu de aur tronând, pre­cum un giu­va­ier pre­ți­os, în mij­lo­cul ape­lor. Te aș­tepți să fii fer­me­cat și ești or­bit. O îm­bu­l­ze­ală de ne­des­cris de că­lă­to­ri, pe­le­rini și cu­ri­oși de „toate ra­sele In­diei“ se în­ghe­suie și se strigă „în di­a­lecte so­nore care lo­vesc ure­chea ca un zgo­mot de fan­fare“, în timp ce co­pi­ii, aler­gând, fac tu­rul che­iu­ri­lor de mar­mu­ră. Acest tem­plu pri­mește fără de­o­se­bire de sex sau de re­li­gie. Înă­un­tru, nicio sta­tu­ie. Sin­gu­rul obiect de ve­ne­ra­ție, așe­zat în sala mare sub un bal­da­chin de bro­cat, este Granth-ul, com­pi­lat la ori­gine de Ar­jan, al cin­ci­lea gu­ru, și cre­din­cio­sul său scrib Bhai Gu­r­das. „Zi și noap­te, fără în­tre­ru­pe­re, ca pen­tru a re­a­liza un fel de ado­ra­ție per­pe­tuă, granthi [o­fi­ci­an­ți] cân­tă, sub aceste bolți ve­ne­ra­te, frag­mente din car­tea sfân­tă, acom­pa­ni­in­du-se cu in­stru­mente cu coar­de.“

Un jumătate de mileniu de poezie risipită

Sik­hii își nu­mesc car­tea sa­cră Adi Granth (Prima Carte) sau Sri Go­u­rou Granth Sa­hib (Ve­ne­rata Carte Ma­es­tru)²Forme res­pin­se:
Sri Guru Granth Sa­heb.
Siri Guru Granth Sa­hid.
Shri Guru Grant Sa­hib.
Śrī Guru Gran­tha Sāhib., dar și mai ade­sea sub nu­mele vag de Granth (Cartea)³Forme res­pin­se:
Grantha.
Grant.
Grântah.
Grandth., la fel cum creș­ti­nii o nu­mesc pe a lor Biblia (Cărțile). Or, Granth-ul este o operă cu to­tul unică în ra­port cu ca­noa­nele ce­lor­lalte re­li­gii: o fas­ci­nantă an­to­lo­gie po­e­tică ce nu con­ține doar im­nu­rile și cân­te­cele gu­ru­i­lor săi, ci și pe cele ale unor mis­tici an­te­ri­o­ri, pre­cum șei­cul Fa­ri­dud­din, zis Baba Fa­rid, năs­cut pe la 1175. Gu­ruii, la rân­dul lor, tră­ind în­tre 1469 și 1708, iată o ju­mă­tate de mi­le­niu de po­e­zie in­diană ri­si­pi­tă, a că­rei re­ci­tare ne­în­tre­ruptă (ak­hand path) cere două zile și două nopți ofi­ci­an­ți­lor granthi care se suc­ced fără ră­gaz. De ace­ea, pe pa­tul de moar­te, al ze­ce­lea și ul­ti­mul gu­ru, Go­bind Sin­gh, în loc să nu­me­ască un suc­ce­sor, a de­cre­tat că această cu­le­gere va fi de acum îna­inte eter­nul că­lă­u­zi­tor de su­fle­te: „După moar­tea mea, va tre­bui să vă adre­sați în orice îm­pre­ju­rare lui Granth Sa­hib; el va fi gu­rual vos­tru; tot ce îi veți ce­re, el vă va arăta“.

Bucătăria comună a fraternității

Fi­lo­so­fia Granth-u­lui este o edu­ca­ție a iu­bi­rii și a bu­nă­vo­in­ței, arun­cată în­tre lu­mea hin­dusă și lu­mea mu­sul­ma­nă. De la pri­ma, adoptă de­vo­ta­men­tul (bhakti) fără idoli și fără ju­gul cas­te­lor. De la a doua — mo­no­te­is­mul și ela­nul su­fit fără sha­ria. Fo­lo­sin­du-se de îna­lta po­e­zie, ea dă ideea a ceea ce poate fi o viață demnă de a fi tră­i­tă, o viață ade­vă­ra­tă; ceea ce o ri­dică la ran­gul de re­li­gie uni­ver­sa­lă. Ru­gă­ciu­nea sa se în­cheie in­va­ri­a­bil cu aceste urări pen­tru în­tre­aga ome­ni­re: „Fie ca vo­ința Ta, o Doam­ne, să aducă pa­cea și fe­ri­ci­rea fi­e­că­ruia și tu­tu­ror, în lu­mea în­tre­agă“. Bhai Gu­r­das, deja men­țio­nat, ex­pli­că:

„El [sik­hul] tră­iește cu ade­vă­rat o viață de sa­cri­fi­ciu, viața unui sclav al Dom­nu­lui pe care îl iu­beș­te. […] În iu­bi­rea sa, uită foa­mea și som­nul. Mâi­nile sale sunt ne­în­ce­tat ocu­pate să ajute pe cei în ne­voie și să-i mân­gâie pe cei do­bo­râți. […] Mag­na­nim, to­le­rant și se­nin, el tră­iește pen­tru a sluji ome­ni­rea.“

La­dame, Pa­ul-A­le­xis, « Les Sikhs » (Sik­hii), Ca­hi­ers d’étu­des catha­res (Ca­iete de stu­dii ca­ta­re), nº 147, toamna 1995, p. 3-38.

Gu­ruii au pre­di­cat o ega­li­tate ab­so­lu­tă, care își gă­sește ex­pre­sia cea mai con­cretă în langar. Acest cu­vânt de­sem­ne­ază re­fec­to­riul ali­pit tem­ple­lor și masa co­mu­ni­tară care se ser­vește aco­lo, des­chisă tu­tu­ror. „Langar-ul, lan­sat de pri­mul gu­ru, […] Na­nak, era de­o­se­bit de ori­gi­nal și ra­di­cal în In­dia, un­de, de-a lun­gul se­co­le­lor, […] exis­tau, și există în­că, in­ter­dic­ții pri­vind per­soa­nele cu care mă­nânci“. Se spune că în­suși îm­pă­ra­tul Ak­bar, cel mai to­le­rant din­tre su­ve­ra­nii mo­gu­li, s-a su­pus aces­tei os­pi­ta­li­tăți ne­con­di­țio­na­te, așe­zân­du-se în rân­du­rile umi­li­lor pen­tru a rupe pâi­nea cu ei⁴Po­tri­vit unei tra­di­ții pu­țin si­gu­re, acest epi­sod a pro­dus o ase­me­nea im­pre­sie asu­pra mo­nar­hu­lui în­cât acesta a dă­ruit te­re­nul unde sik­hii aveau să sape „la­cul ne­mu­ri­rii“..

„„Con­stru­iește pluta con­tem­pla­ți­ei, pe ea vei tra­versa fără pie­di­ci,
Și nu te vei izbi nici de ocean, nici de ma­ree. […]
Cel care își su­pune ego­ul, se dez­brăcă de „eu“ și se în­fru­mu­se­țe­ază în acest fel. […]
Nu ne mai des­păr­țim dacă ne unim cu ade­vă­rat cu Dom­nul.
Atun­ci, du­sul și ve­ni­tul se ter­mi­nă, și Îl ză­rim pe Domn pre­tu­tin­deni.“⁵Sri Go­u­rou Granth Sa­hib, t. III, trad. din pun­ja­bi, hin­di, per­sană și din mai multe di­a­lecte in­diene de Jar­nail Sin­gh, p. 869.

În­tr-un lim­baj foarte sim­bo­lic, acest poem re­zumă ad­mi­ra­bil în­vă­ță­tura [sik­hă]. Egoul (haumai, „e­u-e­ul“) omu­lui […] este pri­zo­ni­e­rul vie­ții ma­te­ri­ale și al gre­șe­li­lor sa­le, re­pre­zen­tate de ocean și de ma­ree. Din ca­uza lor, […] nu poate atinge ce­lă­lalt țărm, cel al eman­ci­pă­rii fi­nale (nirvanu) […]. Omul tre­buie deci să-și pu­ri­fice esența spi­ri­tu­ală (manu), s-o de­ga­jeze din zgura „e­u-e­u­lui“ și să se facă ast­fel plă­cut lui Dum­ne­zeu“

Ma­trin­ge, De­nis, Les Sikhs : his­to­ire et tra­di­tion des « Li­ons du Pan­jab » (Sik­hii: is­to­rie și tra­di­ție a „Le­i­lor din Pun­ja­b“), Pa­ris : Al­bin Mi­chel, col. « Planète Inde » (Pla­neta In­di­a), 2008.

Un Ierusalim pământesc

Seara cade peste Pun­jab, și tem­plul de aur se au­re­o­lează cu ghir­lande de lu­mâ­nări de ulei „ale că­ror re­fle­xii în apă îl fac să fre­mete cu scân­te­ieri de co­moară“ (Mir­cea Eli­a­de). Con­tem­pla­to­rul se gân­dește atunci că acest loc este cu mult mai mult de­cât pa­re. Este vi­ziu­nea unui oraș me­reu „stră­lu­ci­tor […] în­fă­țișând cu no­blețe pri­vi­ri­lor […] mi­ile sale de cu­pole res­plen­den­te, pe care lu­mina […] cade și se re­varsă în aburi or­bi­toare“ (La­mar­ti­ne). Este fă­gă­du­ința unui oraș care îm­pacă omul cu se­me­nul său, ca și cu sine în­su­și, și al că­rui Ie­ru­sa­lim ori­gi­nar mi se pare că se în­de­păr­tează pe zi ce tre­ce:

„Pen­tru un creș­tin, tem­plul din Am­rit­sar pare a pre­fi­gura Ie­ru­sa­li­mul ce­resc, oraș des­pre care Apo­ca­lipsa spune că por­țile sale nu vor fi nici­o­dată în­chise pen­tru a primi toate po­poa­rele⁶Et am­bu­la­bunt gen­tes in lu­mine ejus, et re­ges terræ affe­rent glo­riam suam et ho­no­rem in il­lam. Et portæ ejus non cla­u­den­tur per diem ; nox enim non erit il­lic (Ne­a­mu­rile vor um­bla în lu­mina lui, și re­gii pămân­tu­lui își vor aduce slava în el. Zi după zi, nici­o­dată por­țile nu vor fi în­chi­se; căci nu va mai fi noap­te). Ap 21, 24-25 (La Bi­ble : tra­duc­tion offi­cielle li­tur­gi­que (Bi­blia: tra­du­cere ofi­ci­ală li­tur­gi­că­)). îna­in­tea tro­nu­lui lui Dum­ne­zeu și al Mie­lu­lui. În­tr-a­de­văr, se află în acest loc ves­ti­rea unei ome­niri re­con­ci­li­a­te, cu atât mai tul­bu­ră­toare când cu­noști is­to­ria du­re­roasă a Pun­ja­bu­lui și a sik­his­mu­lui.“

Vag­ne­ux, Yann, « Le Tem­ple d’or » (Tem­plul de au­r), La Croix, 12 ia­nu­a­rie 2024.

Pentru a merge mai departe

În jurul lui Sri Gourou Granth Sahib, t. I

Citate

„La zece ani, ești co­pil,
Ti­ne­re­țea se arată la do­uă­zeci de ani;
Iar la trei­zeci de ani, te mân­drești cu fru­mu­se­țea ta.
În­flo­rești la pa­tru­zeci de ani,
La cinci­zeci de ani, nu mai ai pa­sul si­gur,
Iar la șai­zeci de ani, bă­trâ­ne­țea ajunge omul din ur­mă.
La șap­te­zeci de ani, in­te­lec­tul slă­beș­te,
La opt­zeci de ani, ești in­ca­pa­bil de mun­că.
La no­uă­zeci de ani, ești la pat pen­tru tot­dea­u­na,
Și pu­te­rea ne lip­sește cu de­să­vâr­și­re.
Na­nak, am că­u­tat pre­tu­tin­de­ni,
Am în­țe­les că lu­mea nu e de­cât un cas­tel de fum.“

Sri Go­u­rou Granth Sa­hib, t. I, trad. din pun­ja­bi, hin­di, per­sană și din mai multe di­a­lecte in­diene de Jar­nail Sin­gh, Pro­vi­den­ci­a­les : In­tel­lec­tual Ser­vi­ces In­ter­na­tio­nal, 1996.

Descărcări

Înregistrări sonore

• De­nis Ma­tringe à pro­pos des sikhs (De­nis Ma­tringe des­pre sik­hi). (France Cul­tu­re).

Opere tipărite

• Tra­duc­tion de Sri Go­u­rou Granth Sa­hib, t. I par Jar­nail Singh (1996) (Tra­du­ce­rea lui Sri Go­u­rou Granth Sa­hib, t. I de Jar­nail Singh (1996)). (Sikh Book Clu­b).

În jurul lui Sri Gourou Granth Sahib, t. II

Citate

„Bo­ga­ții se mân­dresc cu bo­gă­ți­ile lor;
Pro­pri­e­ta­rii se mân­dresc cu pămân­tu­rile lor;
Re­gele se mân­drește cu te­ri­to­riul său;
Dar pen­tru de­vot, spri­ji­nul Său este to­tul.
Dacă ci­neva se spri­jină pe cel ade­vă­rat, Dom­nul,
Ma­es­trul îl ajută cu toată pu­te­rea Sa, și nu cu­noaște în­frân­ge­rea.
Când aban­do­năm orice alt spri­jin și că­u­tăm re­fu­giul Dom­nu­lui,
[…] Dom­nul vine să lo­cu­iască în spi­ri­tul nos­tru.“

Sri Go­u­rou Granth Sa­hib, t. II, trad. din pun­ja­bi, hin­di, per­sană și din mai multe di­a­lecte in­diene de Jar­nail Sin­gh, Pro­vi­den­ci­a­les : In­tel­lec­tual Ser­vi­ces In­ter­na­tio­nal, 1996.

Descărcări

Înregistrări sonore

• De­nis Ma­tringe à pro­pos des sikhs (De­nis Ma­tringe des­pre sik­hi). (France Cul­tu­re).

Opere tipărite

• Tra­duc­tion de Sri Go­u­rou Granth Sa­hib, t. II par Jar­nail Singh (1996) (Tra­du­ce­rea lui Sri Go­u­rou Granth Sa­hib, t. II de Jar­nail Singh (1996)). (Sikh Book Clu­b).

În jurul lui Sri Gourou Granth Sahib, t. III

Citate

„Moar­tea domnește în lu­me; cu ade­vă­rat, ea este ca un cas­tel de ni­sip.
Acest cas­tel dis­pare brusc, ca hâr­tia sub ploa­ie.
O, șo­vă­iel­ni­cul meu spi­rit, gân­deș­te-te bine la ade­văr!
Sid­dha, yo­gi, adep­ți, oa­meni de fa­mi­lie, la sfâr­șit toți pleacă de aici.
Efe­meră ca vi­sul nop­ții este lu­mea,
Tot ce ve­dem va dis­pă­rea în­tr-o zi,
Așa­dar, o, ig­no­ran­tu­le, de ce te ata­șezi de mi­raj?
Unde sunt fra­ții tăi? Unde sunt pri­e­te­nii tăi? Pri­vește bi­ne!
Unii au ple­cat, al­ții vor ple­ca, fi­e­care la rân­dul său. […]
Na­nak este slu­ji­to­rul Tău, o Doam­ne, sal­ve­a­ză-mi onoa­rea!“

Sri Go­u­rou Granth Sa­hib, t. III, trad. din pun­ja­bi, hin­di, per­sană și din mai multe di­a­lecte in­diene de Jar­nail Sin­gh, Pro­vi­den­ci­a­les : In­tel­lec­tual Ser­vi­ces In­ter­na­tio­nal, 1996.

Descărcări

Înregistrări sonore

• De­nis Ma­tringe à pro­pos des sikhs (De­nis Ma­tringe des­pre sik­hi). (France Cul­tu­re).

Opere tipărite

• Tra­duc­tion de Sri Go­u­rou Granth Sa­hib, t. III par Jar­nail Singh (1996) (Tra­du­ce­rea lui Sri Go­u­rou Granth Sa­hib, t. III de Jar­nail Singh (1996)). (Sikh Book Clu­b).

În jurul lui Sri Gourou Granth Sahib, t. IV

Citate

„Ne la­men­tăm și ne plân­gem; aceasta este ru­tina zil­ni­că,
Ne amin­tim de re­la­ți­ile noas­tre (moar­te) din ca­uza a ceea ce ne-au adus.
Dar dacă ne de­ta­șăm con­ști­ent de lu­me,
Nu mai mu­rim, nu ne mai naș­tem și nu mai su­fe­rim de du­re­re.
Orice con­flict pro­vine din în­câl­ceala Ma­yei [I­lu­zi­ei],
Rară este per­soana care se spri­jină pe Nu­mele [Dom­nu­lui].
Maya cu trei ca­li­tăți⁷Este vorba des­pre ceea ce cos­mo­lo­gia hin­dusă nu­mește triguna sau cele trei ca­li­tăți ale Ma­yei: bu­nă­ta­tea, pa­siu­nea, în­tu­ne­ri­cul. „Aceste ca­li­tăți sunt în Dum­ne­zeu în stare de fe­no­mene apa­rente mai de­grabă de­cât re­a­le, căci [ni] se re­petă până la sa­ți­e­ta­te: „Dum­ne­zeu nu are ca­li­tă­ți“, El nu are guna [a­tri­bu­te], dat fi­ind că ni­mic nu Îl li­mi­tea­ză, că El nu ar pu­tea fi în­tr-un fel mai de­grabă de­cât în al­tul, ci că El este în orice fel, „în mod ab­so­lut““ (Al­fred Ro­us­se­l). con­tro­lează în­tre­aga lu­me,
Ori­cine se ata­șe­ază de ea su­feră de du­re­re.“

Sri Go­u­rou Granth Sa­hib, t. IV, trad. din pun­ja­bi, hin­di, per­sană și din mai multe di­a­lecte in­diene de Jar­nail Sin­gh, Pro­vi­den­ci­a­les : In­tel­lec­tual Ser­vi­ces In­ter­na­tio­nal, 1996.

Descărcări

Înregistrări sonore

• De­nis Ma­tringe à pro­pos des sikhs (De­nis Ma­tringe des­pre sik­hi). (France Cul­tu­re).

Opere tipărite

• Tra­duc­tion de Sri Go­u­rou Granth Sa­hib, t. IV par Jar­nail Singh (1996) (Tra­du­ce­rea lui Sri Go­u­rou Granth Sa­hib, t. IV de Jar­nail Singh (1996)). (Sikh Book Clu­b).

Bibliografie

• Ba­sil, Pri­ya, Be my gu­est : cu­i­si­ne, hos­pi­ta­lité et généro­sité (Fii oas­pe­tele meu: bu­că­tă­rie, os­pi­ta­li­tate și ge­ne­ro­zi­ta­te), trad. din en­gleză de Ca­role Han­na, Pa­ris : Del­co­urt, 2020.
• Eli­a­de, Mir­cea, L’Inde (In­di­a), trad. din ro­mână de Alain Pa­ru­it, Pa­ris : l’Her­ne, col. « Méan­dres » (Me­an­dre), 1988.
• Har­bans Singh și De­la­ho­u­tre, Mi­chel, Le Sik­hisme : an­tho­lo­gie de la poé­sie re­li­gi­e­use sik­he. Le « Guru Granth » • Bhâî Vîr Singh (Sik­his­mul: an­to­lo­gie a po­e­ziei re­li­gi­oase sik­he. „Guru Gran­th“ • Bhâî Vîr Sin­gh), pref. de Oli­vier La­com­be, Lo­u­vain-la-Ne­uve : Cen­tre d’his­to­ire des re­li­gions, col. « Homo re­li­gi­o­sus », 1985.
• La­dame, Pa­ul-A­le­xis, « Les Sikhs » (Sik­hii), Ca­hi­ers d’étu­des catha­res (Ca­iete de stu­dii ca­ta­re), nº 147, toamna 1995, p. 3-38.
• Ma­trin­ge, De­nis, Les Sikhs : his­to­ire et tra­di­tion des « Li­ons du Pan­jab » (Sik­hii: is­to­rie și tra­di­ție a „Le­i­lor din Pun­ja­b“), Pa­ris : Al­bin Mi­chel, col. « Planète Inde » (Pla­neta In­di­a), 2008.
• Révil­le, Al­bert, « Les Sikhs » (Sik­hii), Re­vue po­li­ti­que et lit­téraire (Re­vue ble­ue) (Re­vista po­li­tică și li­te­rară (Re­vista al­bas­tră)), iu­li­e–de­cem­brie 1883. (Go­o­gle Li­vres).
• Ro­bie, Je­an, « Am­rit­sir [Am­rit­sar] et le Tem­ple d’or » (Am­rit­sir [Am­rit­sar] și Tem­plul de au­r), Bu­l­le­tin de la Classe des let­tres et des scien­ces mo­ra­les et po­li­ti­ques et de la Classe des beau­x-arts (Bu­le­ti­nul Cla­sei de li­tere și ști­ințe mo­rale și po­li­tice și al Cla­sei de arte fru­moa­se), Bru­xel­les : Aca­dé­mie royale de Bel­gi­que, 1900, p. 801-809. (Go­o­gle Li­vres).
• Singh Kal­si, Se­wa, Le Sik­hisme : le sa­bre à do­uble tran­chant et l’u­ni­cité de Dieu (Sik­his­mul: sa­bia cu două tă­i­șuri și uni­ci­ta­tea lui Dum­ne­ze­u), trad. din en­gle­ză, adap­tare și ac­tu­a­li­zare de Alain Sain­te-Ma­rie, Ar­les : Ac­tes Sud, col. « Le so­uffle de l’es­prit » (Su­flul spi­ri­tu­lui), 2019.
• Vag­ne­ux, Yann, « Le Tem­ple d’or » (Tem­plul de au­r), La Croix, 12 ia­nu­a­rie 2024.