Kim-Vân-Kiêu, sau sufletul vietnamez dezvăluit

Tra­dus din fran­ceză

Există opere care poartă în ele gus­tu­rile și as­pi­ra­ți­ile unei na­țiuni în­tre­gi, „de la tră­gă­to­rul de ricșă până la cel mai înalt man­da­rin, de la vân­ză­toa­rea am­bu­lantă până la cea mai mare doamnă din lume“. Ele rămân veș­nic ti­nere și văd suc­ce­dân­du-se noi ge­ne­ra­ții de ado­ra­tori. Acesta este ca­zul Kim-Vân-Kiêu¹Forme res­pin­se:
Kim, Ven, Kièou.
Le Conte de Kiêu (Po­ves­tea lui Kiêu).
L’His­to­ire de Kieu (Is­to­ria lui Ki­e­u).
Le Ro­man de Kiều (Ro­ma­nul lui Kiều).
Tru­yện Kiều.
His­to­ire de Thuy-Kiêu (Is­to­ria lui Thuy-Kiêu).
Tru­yên Thuy-Kiêu.
L’His­to­ire de Kim Vân Kiều (Is­to­ria lui Kim Vân Kiều).
Kim Vân Kiều tru­yện.
No­u­velle His­to­ire de Kim, Vân et Kiều (Noua is­to­rie a lui Kim, Vân și Kiều).
Kim Vân Kiều tâ­n-tru­yện.
La No­u­velle Voix des cœurs brisés (Noua voce a ini­mi­lor frân­te).
No­u­veau Chant du des­tin de mal­heur (Noul cân­tec al des­ti­nu­lui ne­fe­ri­ci­t).
No­u­veaux Ac­cents de do­u­le­urs (Noi ac­cente de du­re­re).
No­u­veau Chant d’une des­tinée mal­he­u­re­use (Noul cân­tec al unui des­tin ne­fe­ri­ci­t).
No­u­veau Chant de so­uffrance (Noul cân­tec de su­fe­rin­ță).
No­u­velle Voix des en­tra­il­les déchi­rées (Noua voce a mă­run­ta­ie­lor sfâși­a­te).
No­u­veaux Ac­cents de la do­u­leur (Noi ac­cente ale du­re­rii).
No­u­velle Ver­sion des en­tra­il­les brisées (Noua ver­siune a mă­run­ta­ie­lor frân­te).
Le Cœur brisé, no­u­velle ver­sion (I­nima frân­tă, ver­siune no­uă).
Đoạn-trường tâ­n-thanh., acest poem de peste trei mii de ver­suri care arată su­fle­tul vi­et­na­mez în toată de­li­ca­te­țea, pu­ri­ta­tea și abn­e­ga­ția sa:

„Tre­buie să-ți sus­pini res­pi­ra­ția, tre­buie să mergi cu pre­ca­u­ție pen­tru a fi în mă­sură să sur­prinzi fru­mu­se­țea tex­tu­lui [a­tât] de gra­țios (dịu dàng), dră­guț (thuỳ mị), gran­dios (tráng lệ), splen­did (huy hoàng) este el.“

Du­rand, Ma­u­rice (ed.), Mélan­ges sur Ngu­yễn Du (S­tu­dii des­pre Ngu­yễn Du), Pa­ris: École française d’Ex­trê­me-O­rient, 1966.

Au­to­rul, Ngu­yễn Du (1765-1820)²Forme res­pin­se:
Ngu­yên Zou.
Nguyên-Zu.
Hguyen-Du.
A nu se con­funda cu:
Ngu­yễn Dữ (se­co­lul al XVI-lea), al că­rui Vasta cu­le­gere de le­gende mi­nu­nate este o cri­tică a tim­pu­lui său sub vă­lul fan­tas­ti­cu­lui., a lă­sat re­pu­ta­ția unui om me­lan­co­lic și ta­ci­turn, al că­rui mu­tism în­că­pă­țâ­nat i-a atras această mus­trare din par­tea îm­pă­ra­tu­lui: „Tre­buie ca, în con­si­lii, să vor­biți și să vă dați pă­re­rea. De ce vă în­chi­dem ast­fel în tă­cere și nu răs­pun­deți nici­o­dată de­cât prin da sau nu?“ Man­da­rin îm­po­triva vo­in­ței sa­le, inima sa nu as­pira de­cât la li­niș­tea mun­ți­lor na­tali. A ajuns să bles­teme chiar acest ta­lent ca­re, ri­di­cân­du-l la cele mai îna­lte func­ții, îl în­de­părta de el în­su­și, până la punc­tul de a face din aceasta mo­rala fi­nală a ca­po­do­pe­rei sa­le: „Cei care au ta­lent să nu se la­ude deci cu ta­len­tul lor! Cu­vân­tul „tài“ [ta­lent] ri­me­ază cu cu­vân­tul „tai“ [ne­no­ro­ci­re]“. Egal cu el în­su­și, a re­fu­zat orice tra­ta­ment în tim­pul bo­lii care i-a fost fa­tală și, aflând că tru­pul său se ră­cea, a pri­mit ves­tea cu un sus­pin de ușu­ra­re. „Bine!“, a mur­mu­rat el, și acest cu­vânt a fost ul­ti­mul său.

Epopeea durerii

Po­e­mul re­tra­sează des­ti­nul tra­gic al lui Kiều, tâ­nără fată de o fru­mu­sețe și un ta­lent in­com­pa­ra­bi­le. În timp ce un vi­i­tor stră­lu­cit îi pare pro­mis ală­turi de prima sa dra­gos­te, Kim, fa­ta­li­ta­tea bate la ușa sa: pen­tru a-și salva ta­tăl și fra­tele de o acu­za­ție ne­dre­ap­tă, tre­buie să se vân­dă. Atunci în­cepe pen­tru ea un pe­ri­plu de cinci­spre­zece ani, în tim­pul că­ruia va fi pe rând ser­vi­toa­re, con­cu­bină și pros­ti­tu­a­tă, fu­gind de o ne­no­ro­cire doar pen­tru a găsi una mai rea. To­tuși, pre­cum lo­tu­sul care în­flo­rește pe no­roi, în mij­lo­cul aces­tei ab­jec­ții în­seși, Kiều păs­tre­ază „par­fu­mul pur al no­bi­li­tă­ții sale ori­gi­nare“, ghi­dată de o con­vin­gere de nez­drun­ci­nat:

„[…] dacă o karma grea apasă asu­pra des­ti­nu­lui nos­tru, să nu re­cri­mi­năm îm­po­triva ce­ru­lui și să nu-l acu­zăm de ne­drep­ta­te. Ră­dă­cina bi­ne­lui re­zidă în noi în­și­ne.“

Ngu­yễn, Du, Kim-Vân-Kiêu, trad. din vi­et­na­meză de Xuân Phúc [Paul Sch­nei­der] și Xuân Việt [N­ghiêm Xuân Vi­ệt], Pa­ris: Gal­li­mar­d/U­NE­S­CO, 1961.

Între traducere și creație

În tim­pul unei am­ba­sade în Chi­na, Ngu­yễn Du a des­co­pe­rit ro­ma­nul care avea să-i in­spire ca­po­do­pe­ra. Din­tr-o po­ves­tire pe care am pu­tea-o con­si­dera ba­na­lă, el a știut să cre­eze un „poem ne­mu­ri­tor / Ale că­rui ver­suri sunt atât de dulci în­cât la­să, pe bu­ze, / Când le-ai cân­tat, o sa­voare de mi­ere“³Dro­in, Al­fred, „Ly-Than-Thong“ în La Jon­que vic­to­ri­e­use (Jonca vic­to­ri­oa­să), Pa­ris: E. Fas­qu­el­le, 1906.. Această fi­li­a­ție chi­neză avea să de­vi­nă, to­tuși, un măr al di­scor­diei pen­tru or­go­liul na­țio­nal în for­ma­re. În efer­ves­cența ani­lor 1920-1930, ea a îna­r­mat cri­tica na­țio­na­liș­ti­lor ce­lor mai in­transi­gen­ți, din­tre care căr­tu­ra­rul Ngô Đức Kế s-a fă­cut pur­tă­tor de cu­vânt:

„Thanh tâm tài nhân [sursa Kim-Vân-Kiêu] nu este de­cât un ro­man dis­pre­țuit în China și iată că acum Vi­et­na­mul îl ri­dică la ran­gul de carte ca­no­ni­că, de Bi­blie, este în­tr-a­de­văr a-și face o mare ru­și­ne.“

Phạm, Thị Ngoạn, In­tro­duc­tion au Nam-Phong, 1917-1934 (In­tro­du­cere la Nam-Phong, 1917-1934), Sai­gon: So­ci­été des étu­des in­do­chi­no­i­ses, 1973.

În re­a­li­ta­te, din­colo de pa­sa­jele sale îm­pru­mu­tate sau li­cen­ți­oa­se, Kim-Vân-Kiêu este îna­inte de toate ecoul ne­drep­tă­ți­lor su­fe­rite de po­po­rul vi­et­na­mez. „Cân­te­cele să­te­ni­lor m-au în­vă­țat vor­bi­rea iu­tei și a du­du­lui / Plân­sete și sus­pine în sate evocă răz­bo­aie și do­lii“, scrie Ngu­yễn Du în­tr-un alt poem⁴Este vorba des­pre po­e­mul „Ziua Pu­ri­tă­ții Cla­re“ („Thanh minh ngẫu hứn­g“). Săr­bă­toa­rea Pu­ri­tă­ții Clare este cea în care fa­mi­li­ile îi ono­re­ază pe stră­moși mer­gând, prin ța­ră, să facă toa­leta mor­min­te­lor lor.. De-a lun­gul epo­peii apare această sen­si­bi­li­tate vi­bran­tă, ade­sea sfâși­e­toa­re, a unui poet a că­rui inimă vi­bre­ază la uni­son cu su­fe­rința care moc­nea con­fuz în ma­sele umi­le, așa cum măr­tu­ri­sește acest pa­saj:

„Tres­ti­ile își pre­sau vâr­fu­rile egale la su­flul ră­gu­șit al bri­sei. Toată tris­te­țea unui cer de toamnă pă­rea re­zer­vată unei sin­gure fi­ințe [Kiều]. De-a lun­gul eta­pe­lor noc­tur­ne, în timp ce o cla­ri­tate că­dea din fir­ma­men­tul ver­ti­gi­nos și de­păr­tă­rile se pier­deau în­tr-un ocean de cea­ță, luna pe care o ve­dea o fă­cea să se ru­și­neze de ju­ră­min­tele sale în fața râu­ri­lor și mun­ți­lor.“

Ngu­yễn, Du, Kim-Vân-Kiêu, trad. din vi­et­na­meză de Xuân Phúc [Paul Sch­nei­der] și Xuân Việt [N­ghiêm Xuân Vi­ệt], Pa­ris: Gal­li­mar­d/U­NE­S­CO, 1961.

O oglindă pentru popor

Soarta Kim-Vân-Kiêu a fost de așa na­tură în­cât a pă­ră­sit do­me­niul li­te­ra­tu­rii pen­tru a de­veni o oglindă în care fi­e­care vi­et­na­mez se re­cu­noaș­te. Un cân­tec po­pu­lar a ri­di­cat ast­fel lec­tura sa la ran­gul de ade­vă­rată artă de a trăi, in­se­pa­ra­bilă de plă­ce­rile în­țe­lep­tu­lui: „Pen­tru a fi băr­bat, tre­buie să știi să joci „tố tôm“⁵Joc de cărți vi­et­na­mez pen­tru cinci ju­că­tori. Foarte la modă în îna­lta so­ci­e­ta­te, este re­pu­tat că ne­ce­sită multă me­mo­rie și per­spi­ca­ci­ta­te., să bei ceai din Yun­nan și să de­clami Kiều“ (Làm trai biết đánh tố tôm, uống trà Mạn hảo, ngâm nôm Thuý Kiều). Su­per­sti­ția s-a apu­cat chiar de ea, fă­când din carte un ora­col: în mo­men­tele de in­cer­ti­tu­di­ne, nu este rar să o des­chizi la în­tâm­plare pen­tru a că­u­ta, în ver­su­rile care se pre­zin­tă, un răs­puns al des­ti­nu­lui. Ast­fel, de la ca­bi­ne­tul sa­van­tu­lui la cea mai mo­destă lo­cu­in­ță, po­e­mul a știut să se facă in­dis­pen­sa­bil. Căr­tu­ra­ru­lui Phạm Quỳnh îi da­to­răm for­mu­la, ră­masă ce­le­bră, care re­zumă acest sen­ti­ment:

„Ce avem de te­mut, de ce tre­buie să fim în­gri­jo­ra­ți? Kiều rămâ­nând, limba noas­tră rămâ­ne; limba noas­tră rămâ­nând, țara noas­tră sub­zis­tă.“

Thái, Bình, „De qu­el­ques as­pects phi­lo­sophi­ques et re­li­gi­eux du che­f-d’œu­vre de la lit­téra­ture vi­et­na­mien­ne: le Kim-Vân-Kiêu de Ngu­yễn Du“ (Des­pre câ­teva as­pecte fi­lo­so­fice și re­li­gi­oase ale ca­po­do­pe­rei li­te­ra­tu­rii vi­et­na­meze: Kim-Vân-Kiêu de Ngu­yễn Du), Mes­sage d’Ex­trê­me-O­rient, nr. 1, 1971, p. 25-38; nr. 2, 1971, p. 85-97.

Pentru a merge mai departe

În jurul Kim-Vân-Kiêu

Citate

„Trăm năm trong cõi người ta,
Chữ tài chữ mệnh khéo là ghét nhau.
Trải qua một cuộc bể dâu,
Những điều trông thấy mà đau đớn lòng.
Lạ gì bỉ sắc tư phong,
Trời xanh quen thói má hồng đánh ghen.“

Tru­yện Kiều pe Wi­ki­so­urce ti­ếng Vi­ệt, [on­li­ne], con­sul­tat la 4 sep­tem­brie 2025.

„În suta de ani, în aceste li­mite ale ca­ri­e­rei uma­ne, cum ta­len­tul și des­ti­nul se com­plac să se în­frun­te! Prin atâ­tea frămân­tări - mări de­ve­nite câm­puri de duzi -, câte spec­ta­cole să lo­ve­ască du­re­ros ini­ma! Da, aceasta este le­gea: niciun dar care să nu tre­bu­iască plătit scump, și ce­rul al­bas­tru ge­los obiș­nu­iește să se în­ver­șu­neze asu­pra des­ti­nu­lui obra­ji­lor tran­da­fi­rii.“

Ngu­yễn, Du, Kim-Vân-Kiêu, trad. din vi­et­na­meză de Xuân Phúc [Paul Sch­nei­der] și Xuân Việt [N­ghiêm Xuân Vi­ệt], Pa­ris: Gal­li­mar­d/U­NE­S­CO, 1961.

„O sută de ani, în aceste li­mite ale vie­ții uma­ne, ge­niu și des­tin se în­fruntă fără mi­lă. Câm­puri de duzi pe ma­re, câte spec­ta­cole să lo­ve­ască du­re­ros ini­ma! Da, orice dar tre­buie plătit scump; ce­rul al­bas­tru ge­los obiș­nu­iește să se în­ver­șu­neze asu­pra fru­moa­se­lor cu obraji tran­da­fi­rii.“

Ngu­yễn, Du, Ki­m-Vâ­n-Kiều: ro­man-poem (Ki­m-Vâ­n-Kiều: ro­man-po­em), trad. din vi­et­na­meză de Xuân Phúc [Paul Sch­nei­de­r], Bru­xel­les: Than­h-Long, 1986.

„O sută de ani, în această li­mită a vie­ții noas­tre uma­ne,
Ceea ce se de­sem­ne­ază prin cu­vân­tul „ta­lent“ și ceea ce se de­sem­ne­ază prin cu­vân­tul „des­tin“, cât de abile se arată aceste două lu­cruri să se uras­că, să se ex­clu­dă;
Tra­ver­sând o pe­ri­oadă pe care po­e­ții o nu­mesc tim­pul pus de mări să se trans­forme în câm­puri de duzi și, re­ci­proc, câm­pu­rile de duzi în mă­ri,
Lu­cru­rile pe care le-am vă­zut m-au fă­cut să su­făr (mi-au în­du­re­rat ini­ma).
Ce sur­prin­ză­tor în această lege a com­pen­sa­ți­i­lor care vrea ca abu­n­dența să nu se ma­ni­feste un­deva de­cât ca pen­dant al unei pe­nu­rii care se ma­ni­festă alt­un­de­va?
Ce­rul al­bas­tru a con­trac­tat obi­ce­iul de a purta cu obra­jii tran­da­fi­rii lupta ge­lo­zi­ei.“

Ngu­yễn, Du, Kim-Vân-Kiêu, trad. din vi­et­na­meză de Ngu­yễn Văn Vĩnh, Ha­noï: Édi­tions Ale­xan­dre-de-R­ho­des, 1942-1943.

„Din toate tim­pu­ri­le, prin­tre oa­me­ni,
Ta­len­tul și fru­mu­se­țea - lu­cru ciu­dat! - au fost du­ș­mani.
Am par­curs în viață spa­țiul unei ge­ne­ra­ții,
Și tot ce am vă­zut acolo m-a fă­cut să su­făr în inima mea!
Prin ce ciu­dat mis­ter față de unii avar, față de al­ții dar­nic,
Ce­rul obiș­nu­iește să in­vi­dieze fe­tele fru­moa­se?“

Ngu­yễn, Du, Kim Vân Kiều tân tru­yện, trad. din vi­et­na­meză de Abel des Mi­chels, Pa­ris: E. Le­ro­ux, 1884-1885.

„O sută de ani, tim­pul unei vieți uma­ne, câmp în­chis
Un­de, fără mi­lă, des­tin și ta­lent se în­fruntă
Ocea­nul urlă acolo unde ver­zeau du­zii
Din această lu­me, spec­ta­co­lul vă strânge inima
De ce să ne mi­răm? Ni­mic nu este dat fără con­tra­par­tidă
Ce­rul al­bas­tru ade­sea se în­ver­șu­ne­ază asu­pra fru­mu­se­ți­lor cu obraji tran­da­fi­rii“

Ngu­yễn, Du, Kiều: Les Amo­urs mal­he­u­re­u­ses d’une je­une vi­et­na­mienne au 18^e si­ècle (Kiều: Iu­bi­rile ne­fe­ri­cite ale unei ti­nere vi­et­na­meze în se­co­lul al XVI­II-lea), trad. din vi­et­na­meză de Ngu­yễn Khắc Vi­ện, Ha­noï: Édi­tions en lan­gues étran­gères, 1965; re­ed. Pa­ris; Montréal: L’Har­mat­tan, 1999.

„O sută de ani - ma­xi­mul unei exis­tențe uma­ne! -
Se scurg rar fără ca, cu per­sis­tență
Și ca și cum soarta le-ar in­vi­dia fe­ri­ci­rea,
Asu­pra oa­me­ni­lor de ta­lent să se abată ne­no­ro­ci­rea.
Su­fe­rind as­pra lege a me­ta­mor­fo­zei,
Se văd năs­când și mu­rind atât de re­pede atâ­tea lu­cru­ri!
Foarte pu­țin timp este su­fi­cient pen­tru ca în mod fa­tal
Să sur­vină aici jos ciu­date schim­bă­ri,
Pen­tru ca, în lo­cul ver­zi­lor du­zi, ma­rea să ia lo­cul
În timp ce, în fața lor, în altă par­te, ea se șter­ge!
Or, în­tr-un timp atât de scurt, ceea ce ob­ser­va­to­rul
Poate ve­dea nu ar pu­tea de­cât să-i în­du­rere ini­ma:
De câte ori am no­tat această lege atât de crudă
A com­pen­sa­ți­ei, în vir­tu­tea că­reia
Orice fi­in­ță, în­tr-un punct, nu are mare va­loare
De­cât cu con­di­ția de a-i lipsi în altă par­te!
Ine­luc­ta­bil, tre­bu­ie, prin ne­no­ro­ci­re,
Să răs­cum­pere vir­tute rară sau gra­ție pu­țin co­mu­nă!
Ce­rul al­bas­tru, în fi­e­care zi, își exer­cită mâ­nia,
Ca și cum stră­lu­ci­rea lor l-ar fi fă­cut ge­los
Asu­pra ti­ne­re­lor fru­mu­seți al că­ror chip tran­da­fi­riu
Prin far­me­cele sale pare să-i aducă um­bră!“

Ngu­yễn, Du, Ki­m-Van-Kiéou: Le Célèbre Poème an­na­mite (Ki­m-Van-Kiéou: Ce­le­brul poem an­na­mi­t), trad. din vi­et­na­meză de René Crays­sac, Ha­noï: Le-Van-Tan, 1926.

„O sută de ani, abia, li­mi­tează exis­tența noas­tră, și to­tuși, ce luptă amară a vir­tu­ți­lor noas­tre și a des­ti­nu­lui! Tim­pul fu­ge, du­zii aco­peră ma­rea cu­ce­ri­tă… Dar câte spec­ta­cole să ne frângă ini­mi­le! Ciu­dată le­ge! Ni­mic unu­ia, to­tul ce­lui­lalt, și ura ta, cer al­bas­tru, care ur­mă­rește obra­jii tran­da­fi­rii!“

Ngu­yễn, Du, Kim Vân Kiều, trad. din vi­et­na­meză de Mar­cel Rob­be, Ha­noï: Édi­tions Ale­xan­dre-de-R­ho­des, 1944.

„O sută de ani, în exis­tența uma­nă,
Cât de mult ta­len­tul și des­ti­nul se urăsc!
Prin al­ter­nanța de mări și de câm­puri de du­zi,
Spec­ta­co­lul lu­mii ră­nește ini­ma!
Să nu ne mi­răm de le­gea com­pen­sa­ției
Pe care o face să domne­ască ce­rul ge­los de fru­mu­se­țea fe­me­i­lor!“

Lê, Thành Khôi, His­to­ire et An­tho­lo­gie de la lit­téra­ture vi­et­na­mienne des ori­gi­nes à nos jo­urs (Is­to­rie și an­to­lo­gie a li­te­ra­tu­rii vi­et­na­meze de la ori­gini până în zi­lele noas­tre), Pa­ris: Les In­des sa­van­tes, 2008.

„În cei o sută de ani ai unei vieți uma­ne,
Cum ta­len­tul și des­ti­nul își poartă ură.
Prin frămân­tă­rile ne­în­ce­ta­te,
Eve­ni­men­tele mă fac să su­făr du­re­ros.
În mod obiș­nu­it, ca în­tre abu­n­dență și pe­nu­rie,
Obra­ji­lor tran­da­fi­rii, ce­rul al­bas­tru nu le ma­ni­festă de­cât ge­lo­zie.“

Ngu­yễn, Du, Kim Vân Kiều en écri­ture nôm (Kim Vân Kiều în scri­ere nôm), trad. din vi­et­na­meză de Đông Phong [N­gu­yễn Tấn Hưng] pe Terre lo­in­tai­ne, [on­li­ne], con­sul­tat la 4 sep­tem­brie 2025.

Descărcări

Opere tipărite

• Tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Mar­cel Robbe (1944). (Tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Mar­cel Rob­be, 1944) (Yoto Yo­to­v).
• Tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par René Crays­sac (1926). (Tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de René Crays­sac, 1926) (A­mi­cale des an­ciens élèves du ly­cée Chas­se­lo­u­p-Lau­bat / Je­an-Jac­qu­es-Ro­us­seau (A­EJ­JR)).
• Tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par René Crays­sac (1926), co­pie. (Tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de René Crays­sac, 1926, co­pie) (Bi­bli­othèque na­tio­nale de France (BnF)).
• Tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par René Crays­sac (1926), co­pie 2. (Tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de René Crays­sac, 1926, co­pie 2) (Bi­bli­othèque na­tio­nale du Vi­et­nam).
• Tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par René Crays­sac (1926), co­pie 3. (Tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de René Crays­sac, 1926, co­pie 3) (Yoto Yo­to­v).
• Tra­duc­tion par­ti­elle de Kim-Vân-Kiêu par Thu Gi­ang [Léon Mas­sé] (1915). (Tra­du­ce­rea par­ți­ală a Kim-Vân-Kiêu de Thu Gi­ang [Léon Mas­sé], 1915) (Hu­ma­zur, bi­bli­othèque nu­méri­que d’U­ni­ver­sité Côte d’A­zu­r).
• Tra­duc­tion par­ti­elle de Kim-Vân-Kiêu par Thu Gi­ang [Léon Mas­sé] (1926). (Tra­du­ce­rea par­ți­ală a Kim-Vân-Kiêu de Thu Gi­ang [Léon Mas­sé], 1926) (Thú Chơi Sách).
• Édi­tion de Kim-Vân-Kiêu par Ed­mond Nor­de­mann (1897). (E­di­ția Kim-Vân-Kiêu de Ed­mond Nor­de­mann, 1897) (Go­o­gle Li­vres).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. I. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. I) (Go­o­gle Li­vres).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. I, co­pie. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. I, co­pie) (Go­o­gle Li­vres).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. I, co­pie 2. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. I, co­pie 2) (Go­o­gle Li­vres).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. I, co­pie 3. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. I, co­pie 3) (Go­o­gle Li­vres).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. I, co­pie 4. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. I, co­pie 4) (Bi­bli­othèque na­tio­nale de France (BnF)).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. II, 1^re par­tie. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. II, par­tea 1) (Go­o­gle Li­vres).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. II, 1^re par­tie, co­pie. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. II, par­tea 1, co­pie) (Bi­bli­othèque na­tio­nale du Vi­et­nam).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. II, 1^re par­tie, co­pie 2. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. II, par­tea 1, co­pie 2) (Go­o­gle Li­vres).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. II, 1^re par­tie, co­pie 3. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. II, par­tea 1, co­pie 3) (Go­o­gle Li­vres).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. II, 1^re par­tie, co­pie 4. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. II, par­tea 1, co­pie 4) (Bi­bli­othèque na­tio­nale de France (BnF)).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. II, 2^e par­tie. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. II, par­tea 2) (Go­o­gle Li­vres).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. II, 2^e par­tie, co­pie. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. II, par­tea 2, co­pie) (Go­o­gle Li­vres).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. II, 2^e par­tie, co­pie 2. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. II, par­tea 2, co­pie 2) (Bi­bli­othèque na­tio­nale du Vi­et­nam).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. II, 2^e par­tie, co­pie 3. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. II, par­tea 2, co­pie 3) (Go­o­gle Li­vres).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Abel des Mi­chels (1884-1885), t. II, 2^e par­tie, co­pie 4. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Abel des Mi­chels, 1884-1885, t. II, par­tea 2, co­pie 4) (Bi­bli­othèque na­tio­nale de France (BnF)).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Ngu­yễn Văn Vĩnh (1942-1943). (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Ngu­yễn Văn Vĩnh, 1942-1943) (A­mi­cale des an­ciens élèves du ly­cée Chas­se­lo­u­p-Lau­bat / Je­an-Jac­qu­es-Ro­us­seau (A­EJ­JR)).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Ngu­yễn Văn Vĩnh (1942-1943), t. I. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Ngu­yễn Văn Vĩnh, 1942-1943, t. I) (Yoto Yo­to­v).
• Édi­tion et tra­duc­tion de Kim-Vân-Kiêu par Ngu­yễn Văn Vĩnh (1942-1943), t. II. (E­di­ția și tra­du­ce­rea Kim-Vân-Kiêu de Ngu­yễn Văn Vĩnh, 1942-1943, t. II) (Yoto Yo­to­v).
• Édi­tion et tra­duc­tion par­ti­el­les de Kim-Vân-Kiêu par Đông Phong [N­gu­yễn Tấn Hưng] (2011-2012). (E­di­ția și tra­du­ce­rea par­ți­ală a Kim-Vân-Kiêu de Đông Phong [N­gu­yễn Tấn Hưn­g], 2011-2012) (Terre lo­in­tai­ne).
• Édi­tion par­ti­elle de Kim-Vân-Kiêu par Ge­or­ges Cor­dier (1932). (E­di­ția par­ți­ală a Kim-Vân-Kiêu de Ge­or­ges Cor­di­er, 1932) (Bi­bli­othèque na­tio­nale du Vi­et­nam).

Bibliografie

• Ba­ru­ch, Jac­qu­es, „Le Kim-Vân-Kiêu, poème na­tio­nal vi­et­na­mien de Ngu­yên-Du“ (Kim-Vân-Kiêu, poem na­țio­nal vi­et­na­mez de Ngu­yên-Du), Re­vue du Su­d-Est asi­a­ti­que, 1963, p. 185-213.
• Di­ệp, Văn Kỳ, „Kim-Van-Kieu: un grand poème an­na­mi­te“ (Kim-Van-Kieu: un mare poem an­na­mi­t), Re­vue des arts asi­a­ti­ques, 1925, p. 55-64. (Re­vue Arts asi­a­ti­ques).
• Du­rand, Ma­u­rice (ed.), Mélan­ges sur Ngu­yễn Du (S­tu­dii des­pre Ngu­yễn Du), Pa­ris: École française d’Ex­trê­me-O­rient, 1966.
• Phạm, Thị Ngoạn, In­tro­duc­tion au Nam-Phong, 1917-1934 (In­tro­du­cere la Nam-Phong, 1917-1934), Sa­ïgon: So­ci­été des étu­des in­do­chi­no­i­ses, 1973.
• Thái, Bình, „De qu­el­ques as­pects phi­lo­sophi­ques et re­li­gi­eux du che­f-d’œu­vre de la lit­téra­ture vi­et­na­mien­ne: le Kim-Vân-Kiêu de Ngu­yễn Du“ (Des­pre câ­teva as­pecte fi­lo­so­fice și re­li­gi­oase ale ca­po­do­pe­rei li­te­ra­tu­rii vi­et­na­meze: Kim-Vân-Kiêu de Ngu­yễn Du), Mes­sage d’Ex­trê­me-O­rient, nr. 1, 1971, p. 25-38; nr. 2, 1971, p. 85-97.
• Trần, Cửu Chấn, „Le sen­ti­ment de la na­ture dans le Kim-Vân-Kiêu“ (Sen­ti­men­tul na­tu­rii în Kim-Vân-Kiêu), Mes­sage d’Ex­trê­me-O­rient, nr. 13, 1974-1975, p. 945-960.
• Trần, Cửu Chấn, Étude cri­ti­que du Ki­m-Vâ­n-Kiều (S­tu­diu cri­tic al Kim-Vân-Kiêu), Sa­ïgon: Im­pri­me­rie de l’U­nion, 1948. (Bi­bli­othèque na­tio­nale du Vi­et­nam).