Recviemul poporului ainou

Tra­dus din fran­ceză • ro­mână (ro­u­main)

Ase­me­nea na­țiu­ni­lor ame­rin­die­ne, ceea ce rămâne as­tăzi din po­po­rul ai­nou, odi­ni­oară atât de re­mar­ca­bil și atât de în­flă­că­rat iu­bi­tor de li­ber­ta­te, se vede în chip jal­nic în­gră­dit în câ­teva sate abo­ri­ge­ne. Se stinge în tă­ce­re, aban­do­nat unui des­tin pe care nici­de­cum nu-l me­ri­tă. Îna­inte de he­ge­mo­nia ja­po­ne­ză, imen­sul său te­ri­to­riu se des­fă­șu­ra, to­tuși, în fe­lul unui ar­bore ma­jes­tu­os. Ma­rea in­sulă Hok­kaido — nu­mită pe atunci Ezo — îi al­că­tuia trun­chiul ma­siv, din care se avân­tau două ra­muri dis­tinc­te. Una, în­cli­nată spre nor­d-vest, nu era alta de­cât in­sula Sa­ha­lin — Ki­ta-Ezo sau « Ezo de Nord » ; cea­lal­tă, spre nor­d-est, de­sena și­ra­gul In­su­le­lor Ku­rile — Oku-Ezo sau « Ez­o-ul mar­gi­ni­lor » — în­și­rat până în vâr­ful Kam­ci­atka.

La marginile lumii cunoscute

Timp de aproape un mi­le­niu, Ja­po­nia nu avu nicio no­țiune se­ri­oasă des­pre aceste in­sule as­cunse sub ne­gu­rile mi­to­lo­gi­ce. Pu­ți­nul pe care îl știa des­pre ele îi ve­nea din sin­gu­la­rele măr­furi pe care le pri­mea prin troc — ulei de re­chin, pene de vul­tur, li­chen me­di­ci­nal, ciu­date veș­minte cu­sute din scoarță va­ra, din piei de focă iarna —, sau din zvo­nuri în­de­păr­ta­te, ne­si­gu­re, care îi des­criau pe că­pe­te­ni­ile in­su­lare ca pe niște uri­ași « foarte răi și de­dați ma­giei », în sta­re, după voia lor, să « pro­ducă ploaia și să dez­lăn­țuie furt­u­nile »¹Matsumae-shi (Des­cri­e­rea lui Mat­su­mae) de Mat­su­mae Hi­ro­na­ga, 1781, in­e­dit în fran­ce­ză.. Abia în 1604 un dai­mio fu in­ves­tit la Mat­su­mae ; dar acesta se mul­țu­mea, în­tr-un fel, să monteze gar­da.

« Ne­gli­ja­bile și ne­gli­jate », aceste in­sule au fost, de ase­me­nea, sin­gura parte a Pa­ci­fi­cu­lui care a scă­pat ac­ti­vi­tă­ții ne­o­bo­si­tu­lui că­pi­tan Co­ok. Și, cu acest ti­tlu, ele au stâr­nit cu­ri­o­zi­ta­tea lui La Péro­u­se, ca­re, de la ple­ca­rea sa din Fran­ța, ar­dea de ne­răb­dare să fie pri­mul care le abor­de­a­ză. În 1787, fre­ga­tele aflate sub co­manda sa an­coară în fața Sa­ha­li­nu­lui, iar fran­ce­zii, co­bo­râți pe us­cat, in­trară în con­tact cu « o rasă de oa­meni de­o­se­bită de cea a ja­po­ne­zi­lor, a chi­ne­zi­lor, a kam­ci­a­da­li­lor și a tă­ta­ri­lor, de care nu sunt des­păr­țiți de­cât prin­tr-un ca­nal ». Sub­ju­gat de ma­nie­rele lor blânde și spon­ta­ne, tot atât cât și de rara lor in­te­li­gen­ță, La Péro­use nu ezită câ­tuși de pu­țin să-i com­pare cu cei mai in­stru­iți eu­ro­peni. El po­ves­tește cu ui­mire cum un in­su­lar, în­țe­le­gân­du-i ce­re­ri­le, apucă un cre­ion pen­tru a trasa pe hâr­tie o hartă ri­gu­ros exactă și a in­dica « prin li­nii, nu­mă­rul zi­le­lor de pi­rogă ».

Veni res­ta­u­ra­ția Mei­ji, care avea să răs­to­arne echi­li­brele se­cu­lare ale lui Ezo, poate și mai mult de­cât pe cele ale Ja­po­ni­ei. De-a lun­gul unei po­li­tici bru­tale de de­fri­șare și de co­lo­ni­za­re, agra­vată de de­po­se­dări au­to­ri­ta­re, ad­mi­nis­tra­ția cen­trală su­puse pe ai­nou unei tu­tele de mamă vi­tregă care le șter­gea până și nu­mele pămân­tu­lui. În această mar­gi­na­li­zare for­ța­tă, bo­gata lor li­te­ra­tură ora­lă, trans­misă din ge­ne­ra­ție în ge­ne­ra­ție în sanc­tu­a­rul me­mo­riei lor, se ofili până la a nu mai fi de­cât amin­tiri de bu­nici. Ui­tate cân­te­cele con­sa­crate stră­mo­și­lor (ainu-yukar)²Din prac­tica aces­tor re­ci­tări ver­si­fi­cate (yukar), nu s-au păs­trat de­cât rare măr­tu­rii : « Dacă dăm cre­zare unui de­sen ja­po­nez din se­co­lul al XVII-lea, re­ci­tan­tul (yukar-kur) pare să fi psal­mo­diat ini­țial tex­tul în­tins lângă va­tră, mar­când ca­dența lo­vin­du-se pe bu­r­tă. Ul­ti­mele măr­tu­rii […] îl arată pe re­ci­tant, în re­a­li­tate cel mai ade­sea o fe­me­ie, așe­zată în po­zi­ția lo­tus la mar­gi­nea ve­trei și mar­când ca­dența lo­vind mar­gi­nea că­mi­nu­lui cu o ba­ghe­tă. As­cul­tă­to­rii fac la fel, scoțând re­gu­lat stri­găte de acom­pa­ni­a­ment »., epo­pe­ile di­vine (kamuy-yukar) și bas­mele (uwepeker) în care se în­su­fleța o na­tură vag per­so­ni­fi­cată : Ma­rea care hră­neș­te, Pă­du­rea care adă­pos­teș­te, Ur­su­le­țul cres­cut în sat cu o grijă ne­măr­gi­ni­tă… Pre­cum de­plânge Kubo­dera It­su­hiko : « În afară de câ­țiva bă­trâ­ni, ai­noii nu-și mai fo­lo­sesc lim­ba. Vor­besc ja­po­neză ».

Fervoarea sacrificială a lui Chiri Yukie

Pen­tru a con­jura acest des­tin apăru Chiri Yu­kie. Sfâși­ată în­tre edu­ca­ția sa ja­po­neză mo­dernă și moș­te­ni­rea bu­ni­ci­lor sa­le, re­ci­tante ilus­tre, ști­in­du-se con­dam­nată de boa­lă, această fe­meie ai­nou își în­tre­bu­ință foarte scurta exis­tență pen­tru a transcrie în al­fa­bet la­tin și a tra­duce în ja­po­neză trei­spre­zece epo­pei di­vi­ne, de­ve­nind « tâ­năra fată care cap­tura zeii » drept « dar pen­tru ai săi »³Pen­tru a re­lua fru­moasa for­mulă a cer­ce­tă­to­ru­lui Mar­vin Nau­en­dor­ff.. Inima sa în­cetă să bată la vâr­sta de no­uă­spre­zece ani, la câ­teva ore abia după în­che­ie­rea ma­nu­scri­su­lui său Ainu shin’yô-shû (Cu­le­gere de cân­turi ai­noue)⁴Forme res­pinse :
Chants des di­eux aï­nous (Cân­tu­rile ze­i­lor ai­nou).
Mytho­lo­gie ainu (Mi­to­lo­gia ai­nou).
Ainu shin’yo­os­huu.
Ainu shinyo­ushu.. Mă­tușa sa, Ime­kanu⁵Forme res­pinse :
Imekano.
Kan­nari Mat­su., și fra­tele său, Chiri Mas­hi­ho, lu­ară apoi șta­fe­ta, pu­bli­când im­pu­nă­toare con­ti­nu­ări. În pre­fața sa cu ac­cente de tes­ta­ment, Chiri Yu­kie in­to­ne­ază tre­nul « ce­lor con­dam­nați să dis­pară » (ho­ro­bi­yuku mono) :

« Unde s-au dus toți acei oa­meni care tră­iau în pace în munți și în câm­pii ? Na­tura care exista din tim­puri stră­vechi dis­pare trep­tat. Pu­ți­nii din­tre noi care mai rămân des­chid ochi ma­ri, ui­miți de evo­lu­ția lu­mii. […] O, si­lu­etă jal­nică în curs de piei­re, si­lită să se agațe de cle­mența al­tuia ! »

Tsus­hi­ma, Yûko (dir.), Tom­bent, tom­bent les go­ut­tes d’ar­gent : Chants du pe­u­ple aï­nou (Cad, cad pi­că­tu­rile de ar­gint : Cân­turi ale po­po­ru­lui ai­nou), trad. du ja­po­nais par Flore Co­u­mau, Ro­dol­phe Di­ot, Cathe­rine Vansin­te­jan, Pa­uline Vey et Ro­se-Ma­rie Ma­ki­no-Fa­yol­le, Pa­ris : Gal­li­mard, coll. « L’Aube des pe­u­ples », 1996.

Rezistența prin spiritul lui Nukishio Kizô

În per­fect con­tra­punct la acest elo­giu fu­ne­bru, Nu­kis­hio Kizô⁶Forme res­pinse :
Nu­kis­hio Hôchin.
Nu­kis­hio Hô­ma­ku. re­fuză pro­fe­ția ex­tinc­ți­ei. Prin ma­ni­fes­tul său din 1934, Asi­mi­la­rea și ves­ti­gi­ile ai­no­i­lor (Ainu no dôka to sen­shô), el tre­zește mân­dria nu­me­lui ai­nou ca­re, în limba ce­lor de-un neam cu el, în­seamnă « fi­ință umană ». Bi­ciu­ind « omul obiș­nuit » (ningen) or­bit de ego­ism, el che­amă cu ar­doare ve­ni­rea « omu­lui vir­tuos » (hito, 人). De­di­cân­du-se unei exe­geze po­e­tice a aces­tei din urmă ide­o­gra­me, ale că­rei două tră­să­turi se spri­jină re­ci­proc pen­tru a se îm­pie­dica să ca­dă, in­te­lec­tu­a­lul ci­tește în ea în­săși ale­go­ria con­di­ției noas­tre : fi­ința umană are « ne­voie de un spri­jin re­ci­proc vi­gu­ros și con­stant pen­tru a se men­ține în pi­cioare ». În această fra­ter­ni­tate ac­ti­vă, ri­di­cată la rang de vir­tu­te, el în­tre­ză­rește spe­ranța unei so­ci­e­tăți îm­pă­cate în care « oa­me­nii vir­tu­oși res­pectă pu­te­rea na­tu­rii ».

În căutarea sufletelor envoltate

La fel cum a dis­pă­rut ve­chiul Ezo, odată cu acești ai­nou — frați ai vu­ie­tu­lui to­ren­te­lor și ai tân­gu­i­rii vân­tu­lui prin frun­zi­șuri — ame­nință să se șteargă și « te­o­fa­gia sil­ves­tră și bar­bară » ; « co­mu­niu­nea mi­tică cu in­vi­zi­bi­lul » ; lan­dele săl­ba­tice po­pu­late de amin­tiri glo­ri­oase și de zei kamuy ; în sfâr­șit, « pri­mi­ti­vele in­tu­i­ții având drept cen­tru ideea de ramat — spi­ri­tul, in­ti­mi­ta­tea se­cre­tă, inima omu­lui și a lu­cru­ri­lor »⁷Atât de just des­crise de Fo­sco Ma­raini.. Noi pier­dem pro­pria noas­tră parte de ani­mism în­tr-o lume na­tu­rală care nu în­ce­tează să se mic­șo­re­ze. Este ur­gent să în­cer­căm s-o re­câști­găm, pre­cum acei șa­mani de odi­ni­oară care se avân­tau în­tr-o că­u­tare pen­tru a prinde su­fle­tele en­vol­tate ale mu­ri­bu­n­zi­lor îna­inte ca ele să se ri­si­pe­ască pe ve­cie.

Pentru a merge mai departe

În jurul Assimilation et vestiges des Aïnous : Manifeste précurseur autochtone (Asimilarea și vestigiile ainoilor : Manifest precursor autohton)

Citate

« Dragi Utari [frați și su­ro­ri], doar cei mai vi­gu­roși din­tre noi cu­nosc ade­vă­ra­tul sens al cu­vân­tu­lui ainou. Deși sun­tem lo­viți de ne­drep­tate și sun­tem con­dam­nați să mu­rim in­e­xo­ra­bil, fiți mân­dri de tre­cu­tul vos­tru, ri­di­ca­ți-vă și prin­deți cu­raj ! […] Uci­gân­du-ne, so­ci­e­ta­tea se ucide și pe si­ne, fără în­ce­tare tre­buie să re­zis­tăm, dar vo­ința noas­tră este de ne­clin­tit, ri­di­ca­ți-vă și prin­deți cu­raj ! […]

Dragi Utari, în mo­men­tul în care tre­cem prin va­lea mor­ții, Dum­ne­zeu ne în­tinde o mână afec­tu­oasă și sin­ce­ră, […] îna­in­tați uni­ți, aju­tân­du-vă în­tre voi, ri­di­ca­ți-vă și prin­deți cu­raj ! […] Fa­ceți să ră­sune un cânt de glo­rie până la ce­ruri și în cele pa­tru col­țuri ale pămân­tu­lui, ri­di­ca­ți-vă și prin­deți cu­raj ! »

Nu­kis­hio, Ki­zô, As­si­mi­la­tion et ves­ti­ges des Aï­nous : Ma­ni­feste précur­seur auto­chtone (Asi­mi­la­rea și ves­ti­gi­ile ai­no­i­lor : Ma­ni­fest pre­cur­sor autoh­ton), trad. du ja­po­nais par Sa­ku­rai No­rio en col­la­bo­ra­tion avec Lu­cien-La­u­rent Cler­cq, préf. de Da­niel Char­ti­er, Québec : Pres­ses de l’U­ni­ver­sité du Québec, coll. « Jar­din de gi­vre », 2023.

Descărcări

Înregistrări sonore

• Mu­raki Mi­yu­ki, Ryôma Mogi et Itô Sa­tomi à pro­pos des Aï­nous (Mu­raki Mi­yu­ki, Ryôma Mogi și Itô Sa­tomi des­pre ai­nou). (Ra­dio Tai­wan In­ter­na­tio­nal (R­TI­)).
• Noémi Go­de­froy à pro­pos des Aï­nous (Noémi Go­de­froy des­pre ai­nou). (France Cul­ture • Cen­tre de re­cher­ches sur le Ja­pon (CRJ)).
• Pierre So­u­yri et La­u­rent Ne­spo­u­lous à pro­pos des Aï­nous (Pierre So­u­yri și La­u­rent Ne­spo­u­lous des­pre ai­nou). (France Cul­tu­re).

Opere tipărite

• Ex­trait de As­si­mi­la­tion et ves­ti­ges des Aï­nous : Ma­ni­feste précur­seur auto­chtone (Ex­tras din Asi­mi­la­rea și ves­ti­gi­ile ai­no­i­lor : Ma­ni­fest pre­cur­sor autoh­ton) dans la tra­duc­tion par Sa­ku­rai No­rio en col­la­bo­ra­tion avec Lu­cien-La­u­rent Clercq (2023). (Pres­ses de l’U­ni­ver­sité du Québec (PU­Q)).

În jurul Le Japon avant les Japonais : Étude ethnographique sur les Aïnou primitifs (Japonia înainte de japonezi : Studiu etnografic despre ainoii primitivi)

Citate

« Când Zeul su­prem scoase din pământ ier­bu­rile și co­pa­cii, di­vi­nul Aïoïna creă pri­mul ai­nou, adică pri­mul om.

Îi plăs­mui tru­pul din pământ, îi făcu pă­rul din scân­tei­șoare și co­loana ver­te­brală din­tr-o tijă de sal­cie. Iată de ce, atunci când îm­bă­trâ­nești, spa­tele se în­co­voaie ca o ra­mură de co­pac în­do­ită. »

Bé­na­zet, Ale­xan­dre, Le Ja­pon avant les Ja­po­nais : Étude eth­no­graphi­que sur les Aï­nou pri­mi­tifs (Ja­po­nia îna­inte de ja­po­nezi : Stu­diu et­no­gra­fic des­pre ai­noii pri­mi­tivi), Pa­ris : bu­reaux de la « Re­vue des idées », 1910 [po­vești ex­trase din The Ainu and Their Fol­k-Lore (Ai­noii și fol­clo­rul lor) de John Bat­che­lor, 1901].

Descărcări

Înregistrări sonore

• Mu­raki Mi­yu­ki, Ryôma Mogi et Itô Sa­tomi à pro­pos des Aï­nous (Mu­raki Mi­yu­ki, Ryôma Mogi și Itô Sa­tomi des­pre ai­nou). (Ra­dio Tai­wan In­ter­na­tio­nal (R­TI­)).
• Noémi Go­de­froy à pro­pos des Aï­nous (Noémi Go­de­froy des­pre ai­nou). (France Cul­ture • Cen­tre de re­cher­ches sur le Ja­pon (CRJ)).
• Pierre So­u­yri et La­u­rent Ne­spo­u­lous à pro­pos des Aï­nous (Pierre So­u­yri și La­u­rent Ne­spo­u­lous des­pre ai­nou). (France Cul­tu­re).

Opere tipărite

• Tra­duc­tion de Le Ja­pon avant les Ja­po­nais : Étude eth­no­graphi­que sur les Aï­nou pri­mi­tifs (Tra­du­ce­rea Ja­po­nia îna­inte de ja­po­nezi : Stu­diu et­no­gra­fic des­pre ai­noii pri­mi­tivi) par Ale­xan­dre Bé­na­zet (1910). (Bi­bli­othèque na­tio­nale de France (BnF)).
• Tra­duc­tion de Le Ja­pon avant les Ja­po­nais : Étude eth­no­graphi­que sur les Aï­nou pri­mi­tifs (Tra­du­ce­rea Ja­po­nia îna­inte de ja­po­nezi : Stu­diu et­no­gra­fic des­pre ai­noii pri­mi­tivi) par Ale­xan­dre Bé­na­zet (1911). (Go­o­gle Li­vres).
• Tra­duc­tion de Le Ja­pon avant les Ja­po­nais : Étude eth­no­graphi­que sur les Aï­nou pri­mi­tifs (Tra­du­ce­rea Ja­po­nia îna­inte de ja­po­nezi : Stu­diu et­no­gra­fic des­pre ai­noii pri­mi­tivi) par Ale­xan­dre Bé­na­zet (1911), co­pie. (Go­o­gle Li­vres).

În jurul Tombent, tombent les gouttes d’argent : Chants du peuple aïnou (Cad, cad picăturile de argint : Cânturi ale poporului ainou)

Citate

« M-am gân­dit să-i joc o festă
Și m-am așe­zat pe pra­gul ușii
Am stri­gat
„Tôroro han­rok han­rok !“⁸Imi­ta­ție a oră­că­i­tu­lui broaș­tei.

Atun­ci, tâ­nă­rul
A ri­di­cat mâna care ți­nea cuți­tul
M-a vă­zut și a zâm­bit blând
Cum mi-a spus
„Ăs­ta-i cân­tul tău ?
Ăs­ta-i cân­tul tău de bu­cu­rie ?
Mi-ar plă­cea să mai aud“
M-am bu­cu­rat și am stri­gat
„Tôroro han­rok han­rok !“ »

Tsus­hi­ma, Yûko (dir.), Tom­bent, tom­bent les go­ut­tes d’ar­gent : Chants du pe­u­ple aï­nou (Cad, cad pi­că­tu­rile de ar­gint : Cân­turi ale po­po­ru­lui ai­nou), trad. du ja­po­nais par Flore Co­u­mau, Ro­dol­phe Di­ot, Cathe­rine Vansin­te­jan, Pa­uline Vey et Ro­se-Ma­rie Ma­ki­no-Fa­yol­le, Pa­ris : Gal­li­mard, coll. « L’Aube des pe­u­ples », 1996 [cân­turi ex­trase în spe­cial din Ainu shin’yô-shû (Cu­le­gere de cân­turi ai­noue) de Chiri Yu­kie, 1923 ; din Ainu jo­jishi : Yûka­ra-shû (Po­eme epice ai­noue : Cu­le­gere de yu­kar) d’I­me­kanu en col­la­bo­ra­tion avec Kin­daichi Kyô­su­ke, 1959-1975 ; din Chiri Mas­hiho cho­sa­ku-shû (Ope­rele lui Chiri Mas­hiho), 1973-1976 ; și din Ainu jo­jishi : Shin’yô sei­den no ken­kyû (Po­eme epice ai­noue : Stu­diu al ka­mu­y-yu­kar și al oi­na) de Kubo­dera It­su­hi­ko, 1977].

Descărcări

Înregistrări sonore

• Mu­raki Mi­yu­ki, Ryôma Mogi et Itô Sa­tomi à pro­pos des Aï­nous (Mu­raki Mi­yu­ki, Ryôma Mogi și Itô Sa­tomi des­pre ai­nou). (Ra­dio Tai­wan In­ter­na­tio­nal (R­TI­)).
• Noémi Go­de­froy à pro­pos des Aï­nous (Noémi Go­de­froy des­pre ai­nou). (France Cul­ture • Cen­tre de re­cher­ches sur le Ja­pon (CRJ)).
• Pierre So­u­yri et La­u­rent Ne­spo­u­lous à pro­pos des Aï­nous (Pierre So­u­yri și La­u­rent Ne­spo­u­lous des­pre ai­nou). (France Cul­tu­re).

În jurul « De la poésie populaire chez les Aïno » (Despre poezia populară la ainou)

Citate

« Cel care [zeul ful­ge­ru­lui] lo­cu­iește aici sin­gu­ra­tic, ce bun ne spune ? Nu știm ; ia­tă-l îna­in­tând și pri­vind îna­in­te. Își aruncă ochii asu­pra ță­rii noas­tre, asu­pra flu­vi­u­lui și asu­pra mă­rii. Aco­lo, o stâncă so­li­tară se îna­lță în văz­duh ; pe vâr­ful stân­cii, tu­ne­tul (lit., dra­go­nul tu­ne­tu­lui) se ros­to­go­leș­te, în vreme ce noap­tea (lit., dra­go­nul nop­ții) se ri­dică din ce­ta­tea noas­tră peste ce­tă­țile ve­ci­ne. Acum, plă­ce­rea lui este să se plimbe sin­gur. Dar nu va în­târ­zia prea mult (să se în­toar­că) ; căci, în această cli­pă, în vreme ce el ză­bo­veș­te, […] în ma­ha­la­lele sa­tu­lui nos­tru, grin­zile și bâr­nele sunt vi­o­lent zgu­du­i­te. »

Cha­ren­cey, Hya­cin­the de, « De la poé­sie po­pu­laire chez les Aïno » (Des­pre po­e­zia po­pu­lară la ai­nou), Re­vue orien­tale et améri­caine, vol. 7, 1862, p. 196-201 [cân­turi ex­trase din Ezo hôgen : Mos­hi­o­gusa (Limba in­su­lei Ezo : Alge ma­rine sau mis­cel­la­nee) d’U­e­hara Ku­ma­jirô et Abe Chôza­bu­rô, 1792].

Descărcări

Înregistrări sonore

• Mu­raki Mi­yu­ki, Ryôma Mogi et Itô Sa­tomi à pro­pos des Aï­nous (Mu­raki Mi­yu­ki, Ryôma Mogi și Itô Sa­tomi des­pre ai­nou). (Ra­dio Tai­wan In­ter­na­tio­nal (R­TI­)).
• Noémi Go­de­froy à pro­pos des Aï­nous (Noémi Go­de­froy des­pre ai­nou). (France Cul­ture • Cen­tre de re­cher­ches sur le Ja­pon (CRJ)).
• Pierre So­u­yri et La­u­rent Ne­spo­u­lous à pro­pos des Aï­nous (Pierre So­u­yri și La­u­rent Ne­spo­u­lous des­pre ai­nou). (France Cul­tu­re).

Opere tipărite

• Tra­duc­tion de « De la poé­sie po­pu­laire chez les Aïno » (Tra­du­ce­rea Des­pre po­e­zia po­pu­lară la ai­nou) par Hya­cin­the de Cha­ren­cey (1862). (Go­o­gle Li­vres).
• Tra­duc­tion de « De la poé­sie po­pu­laire chez les Aïno » (Tra­du­ce­rea Des­pre po­e­zia po­pu­lară la ai­nou) par Hya­cin­the de Cha­ren­cey (1862), co­pie. (Go­o­gle Li­vres).
• Tra­duc­tion de « De la poé­sie po­pu­laire chez les Aïno » (Tra­du­ce­rea Des­pre po­e­zia po­pu­lară la ai­nou) par Hya­cin­the de Cha­ren­cey (1862), co­pie 2. (Go­o­gle Li­vres).
• Tra­duc­tion de « De la poé­sie po­pu­laire chez les Aïno » (Tra­du­ce­rea Des­pre po­e­zia po­pu­lară la ai­nou) par Hya­cin­the de Cha­ren­cey (1862), co­pie 3. (Go­o­gle Li­vres).
• Tra­duc­tion de « De la poé­sie po­pu­laire chez les Aïno » (Tra­du­ce­rea Des­pre po­e­zia po­pu­lară la ai­nou) par Hya­cin­the de Cha­ren­cey (1862), co­pie 4. (Go­o­gle Li­vres).
• Tra­duc­tion de « De la poé­sie po­pu­laire chez les Aïno » (Tra­du­ce­rea Des­pre po­e­zia po­pu­lară la ai­nou) par Hya­cin­the de Cha­ren­cey (1862), co­pie 5. (Bi­bli­othèque na­tio­nale de France (BnF)).

În jurul « Les Aïnou des îles Kouriles » (Ainoii din Insulele Kurile)

Citate

« În tim­pu­rile cele mai ve­chi, doi frați ai­nou mer­seră în Kam­ci­atka ca să vâ­ne­ze. Era iar­nă. În­tr-o zi, cel mai tâ­năr din­tre cei doi fra­ți, ie­șind la vâ­nă­toa­re, îna­intă prea de­parte în munți și își pierdu dru­mul. Vân­tul su­fla, ză­pada că­dea de­a­să, iar cea­sul era îna­in­tat. Noap­tea se apro­pia. Ne­li­niș­tit, că­ută în toate păr­țile un adă­post ca să se odih­ne­as­că. Ne­gă­sind nici­u­nul, în­ce­pea să se dez­nă­dăj­du­ias­că, când văzu în fața lui o ga­ură în­tr-o stân­că. Fe­ri­cit de această în­tâl­nire și gân­dind că va pu­tea pe­trece noap­tea în această peș­te­ră, in­tră înă­un­tru. Era lo­cu­ința unui urs. Ur­sul ieși nu­mai­de­cât din fun­dul peș­te­rii și, adresân­du-se no­u­lui ve­nit : „Ce ați ve­nit să fa­ceți aici ?“ »

To­rii, Ryûzô, « Les Aï­nou des îles Ko­u­ri­les » (Ai­noii din In­su­lele Ku­rile), trad. du ja­po­nais par Er­ne­st-Au­guste Tul­pin, Jo­ur­nal of the Col­lege of Scien­ce, Im­pe­rial Uni­ver­sity of To­kyo, vol. 42, 1919.

Descărcări

Înregistrări sonore

• Mu­raki Mi­yu­ki, Ryôma Mogi et Itô Sa­tomi à pro­pos des Aï­nous (Mu­raki Mi­yu­ki, Ryôma Mogi și Itô Sa­tomi des­pre ai­nou). (Ra­dio Tai­wan In­ter­na­tio­nal (R­TI­)).
• Noémi Go­de­froy à pro­pos des Aï­nous (Noémi Go­de­froy des­pre ai­nou). (France Cul­ture • Cen­tre de re­cher­ches sur le Ja­pon (CRJ)).
• Pierre So­u­yri et La­u­rent Ne­spo­u­lous à pro­pos des Aï­nous (Pierre So­u­yri și La­u­rent Ne­spo­u­lous des­pre ai­nou). (France Cul­tu­re).

Opere tipărite

• Tra­duc­tion de « Les Aï­nou des îles Ko­u­ri­les » (Tra­du­ce­rea Ai­noii din In­su­lele Ku­rile) par Er­ne­st-Au­guste Tul­pin (1919). (Go­o­gle Li­vres).
• Tra­duc­tion de « Les Aï­nou des îles Ko­u­ri­les » (Tra­du­ce­rea Ai­noii din In­su­lele Ku­rile) par Er­ne­st-Au­guste Tul­pin (1919), co­pie. (Go­o­gle Li­vres).
• Tra­duc­tion de « Les Aï­nou des îles Ko­u­ri­les » (Tra­du­ce­rea Ai­noii din In­su­lele Ku­rile) par Er­ne­st-Au­guste Tul­pin (1919), co­pie 2. (Go­o­gle Li­vres).
• Tra­duc­tion de « Les Aï­nou des îles Ko­u­ri­les » (Tra­du­ce­rea Ai­noii din In­su­lele Ku­rile) par Er­ne­st-Au­guste Tul­pin (1919), co­pie 3. (Go­o­gle Li­vres).
• Tra­duc­tion de « Les Aï­nou des îles Ko­u­ri­les » (Tra­du­ce­rea Ai­noii din In­su­lele Ku­rile) par Er­ne­st-Au­guste Tul­pin (1919), co­pie 4. (A­me­ri­can Li­bra­ries).
• Tra­duc­tion de « Les Aï­nou des îles Ko­u­ri­les » (Tra­du­ce­rea Ai­noii din In­su­lele Ku­rile) par Er­ne­st-Au­guste Tul­pin (1919), co­pie 5. (Go­o­gle Li­vres).

Bibliografie

• « Compte rendu sur Słow­nik nar­zecza Ainów za­mies­zku­jących wyspę Szum­szu, w łańcu­chu Ku­ryl­skim (Dic­țio­na­rul di­a­lec­tu­lui ai­no­i­lor care lo­cu­iesc in­sula Cho­um­chou, în ar­hi­pe­la­gul Ku­rile) » (Re­cen­zie asu­pra Dic­țio­na­ru­lui di­a­lec­tu­lui ai­no­i­lor care lo­cu­iesc in­sula Cho­um­chou, în ar­hi­pe­la­gul Ku­rile), Anzei­ger der Aka­de­mie der Wis­sen­schaften in Kra­kau (Bu­le­ti­nul in­ter­națio­nal al Aca­de­miei din Cra­co­via), juil­let 1891, p. 231-243. (Go­o­gle Li­vres).
• Ber­que, Au­gus­tin, La Ri­zi­ère et la Ban­qu­ise : Co­lo­ni­sa­tion et chan­ge­ment cul­tu­rel à Hok­kaïdô (Ore­ză­ria și ban­chiza : Co­lo­ni­zare și schim­bare cul­tu­rală la Hok­kaido), Pa­ris : Pu­bli­ca­tions orien­ta­lis­tes de Fran­ce, 1980.
• Fle­u­ri, Jo­hann, « Hok­kai­do, la fi­erté aï­noue » (Hok­kai­do, mân­dria ai­nou), Géo, nº 513, no­vem­bre 2021, p. 76-85.
• Go­de­froy, Noé­mi, Autour de l’île d’Ezo : Évo­lu­tion des rapports de do­mi­na­tion sep­ten­trio­nale et des re­la­tions avec l’étran­ger au Ja­pon, des ori­gi­nes au 19^e si­ècle (În ju­rul in­su­lei Ezo : Evo­lu­ția ra­por­tu­ri­lor de do­mi­na­ție sep­ten­trio­nală și a re­la­ți­i­lor cu stră­i­nă­ta­tea în Ja­po­nia, de la ori­gini până în se­co­lul al XI­X-lea), thèse de doc­to­rat, Pa­ris : In­sti­tut na­tio­nal des lan­gues et ci­vi­li­sa­tions orien­ta­les (I­NAL­CO), 2013. (Hy­per ar­ti­cles en ligne (HA­L)).
• Le­ro­i-Go­ur­han, Ar­lette et Le­ro­i-Go­ur­han, An­dré, Un voyage chez les Aï­nous : Hok­kaïdo, 1938 (O că­lă­to­rie la ai­nou : Hok­kai­do, 1938), Pa­ris : A. Mi­chel, 1989.
• Ma­cé, Franço­is, « Épo­pée : le Ja­pon » (Epo­peea : Ja­po­nia), Dic­tion­naire des gen­res et no­tions lit­térai­res (Dic­țio­nar al ge­nu­ri­lor și no­țiu­ni­lor li­te­rare), Pa­ris : En­cy­clo­pædia uni­ver­sa­lis et A. Mi­chel, coll. « En­cy­clo­pædia uni­ver­sa­lis », 1997.
• Ma­cé, Franço­is, « Ryth­mes hu­mains et ryth­mes di­vins dans les épo­pées des Ainu » (Rit­muri umane și rit­muri di­vine în epo­pe­ile ai­no­i­lor), Diogène, nº 181, jan­vi­e­r-mars 1998, p. 29-38.
• Ma­rai­ni, Fo­sco, Ti­bet se­cret (Ti­be­tul se­cret), trad. de l’i­ta­lien par Juli­ette Ber­trand et Sa­bine Va­li­ci-Bo­sio, Pa­ris : Ar­tha­ud, 1990.
• Montan­don, Ge­or­ges, La Ci­vi­li­sa­tion aï­nou et les Cul­tu­res arc­ti­ques (Ci­vi­li­za­ția ai­nou și cul­tu­rile arc­tice), Pa­ris : Pa­yot, 1937. (Go­o­gle Li­vres).
• Na­ert, Pier­re, La Si­tu­a­tion lin­gu­is­ti­que de l’aï­nou (Si­tu­a­ția ling­vis­tică a lim­bii ai­noue), Lund : C. W. K. Gle­e­rup, 1958.
• Ros­ny, Léon de, Mœurs des Aï­no, in­su­lai­res de Yéso [Ezo] et des Ko­u­ri­les : ex­trait des ou­vra­ges ja­po­nais et des re­la­tions des voya­ge­urs eu­ro­péens (Mo­ra­vu­rile ai­no­i­lor, in­su­lari din Yéso [Ezo] și din Ku­rile : ex­tras din lu­cră­rile ja­po­neze și din re­la­ți­ile că­lă­to­ri­lor eu­ro­peni), Pa­ris : Im­pr. de H. Ca­rion, 1857. (Go­o­gle Li­vres).